Se-aud clopotele

la biserica din sat ca-i duminica si-i aproape ora zece; zambesc, ca eu… eii nuu, nu-s gata de drum ci pun muraturi din ultimele gogonele si tomatillo adunate ieri din gradina 🙂

dupa un rasarit frumos in zori, soarele s-a dus dupa perdeaua intunecata de nori si eu inca astept sa vad de unde bate vantul si in ce parte se face cerul albastru 🙂 ca sigur, n-am de gand sa stau azi acasa;

Pe cel mai lung

drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa  ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂

uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )

A plouat torential

ore intregi in zori si acum ceata s-a intins chiar mai sus de curtea mea ceea ce m-a facut sa-mi potrivesc planurile cu vremea de afara; n-am renuntat de tot la o drumetie super lunga cat ziua de duminica doar ca incep cu cele simple si realizabile pe care le aveam in gand pentru azi 🙂

eii nuu, nu sa ma duc la biserica ci altele… sa toc o varza, sa mananc o salata de rucola cu rosii-ca nu-s tocmai fan, sa beau mai multa apa chiar daca nu mi-e sete  🙂

Cale lunga

prin iarba uscata si mare, trecand peste multe razoare si gasind cu greu o cale de trecere pe langa tufe de arbusti teposi ajung in vale 🙂

pana acum, n-am mai auzit intr-o zi de vara, atatea ortoptere striduland simultan si toate gandurile mele au fugit amutit ca n-aveau loc de ele; jos, langa paraias, vazand paunite (Calopteryx splendens), verzi si albastre am zambit si fara nostalgie mi-am amintit de un loc, unde vara erau atat de multe ca mi se asezau in palma 🙂