Asteptand rasaritul

sau mai bine invers, m-a prins rasaritul pe terasa savurand in racoarea dimineatii ultima gura de cafea, super amara si rece si-apoi am iesit sa ud, eii nuu, nu toata gradina ci doar fasolita si castavetii la care m-am uitat mirata, ca nu i-am mai vazut de mult si au crescut 🙂

si dupa o tura amanuntita prin gradina, nu m-am mirat cate buruieni, pardon, cata diversitate am 🙂 si cand am dat de asta mica, care-i de alta culoare decat restul (clar, cu o floare nu se face primavara), pai acum pot sa zic si io, ca am 🙂

E duminica

si nuu, n-am carat pietre azi de dimineata, ci am semanat diverse flori; si dupa, mi-am zis ca ar fi frumos din partea mea scot buruienile dintre florile ce-au trecut cu bine peste iarna 🙂

si apoi tare mi-ar fi placut, ca-i duminica 🙂 sa stau la soare tooaaata ziua sau macar  cateva ore ca un guster fara treaba, dar no… din motive ce nu tin de mine, am de ales intre a sta in casa si de-a colinda pe dealuri 🙂

Cu pietrele mici

aduse azi dimineata, am delimitat portiunea facuta ieri pe partea cu iarba, din pamntul scos de pe cararile dintre straturi – ce complicat suna! 🙂

am semanat ce scrie pe plicul primit in dar si cand plantele vor inflori o sa stiu ce sunt; in timp ce faceam asta, pe drum trei oameni vociferau nemultumiti ca iar n-au apa in sat, prilej cu care am daruit o parte din rasadurile de bob, fix persoanei pentru care le-am pregatit si pe care n-am mai intalnit-o de vreo doua luni… ca eu nu cobor in sat 🙂