azi dimineata, cat cuprindea orizontul, se intindea o mare de ceata 🙂
in fata, un cer albastru si o iesire frumoasa la padure 🙂
In urma mea
Etichetă: orizont
Dupa ploaie
n-am stat acasa si de la padure, cea de sus, se vad orizonturi nesfarsite; si din cand in cand, soare printre norii dusi de vant 🙂
Martie
fara zapada in prima zi, doar putin vant si temperaturi cu plus;
hoinarind pe dealuri cateva ore, cu privirea spre orizont 🙂
Orizonturi
in departari intr-o zi de noiembrie 🙂
si nori in fata soarelui;
Daca azi
as scrie despre ceva profund, imi trece prin minte ca ar fi despre oameni, despre oamenii cu sau fara simtul umorului care se iau prea in serios sau nu, cu sau fara valori la o varsta inaintata decenta 🙂 dar ma uit in zare vad multe orizonturi,
ascult si deosebesc fiecare cantec de pasarele din areal, zambesc la adierea vantului si sincer, natura umana nu mai prezinta intres;
adicaaaa, nu atat… cat cea reala 🙂
Ma uit
de pe terasa mea spre sud si vad intr-un orizont indepartat (ultimul si cel mai inalt) Carpatii, pe cei Meridionali cu crestele inzapezite, ca astia sunt daca pui degetul pe harta, pe Ardeal si te duci in jos 🙂
daca nu-ti imaginezi cum e, sa te uiti din Ardeal in jos spre sud sau spre alte parti, te invit pe terasa mea- realitatea e mai frumoasa 🙂