zambet si inspiratie
din beci, ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…
frumusetea asta de limax; stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂
Lepista personata, creste in grupuri numeroase si le vad pe toate dealurile pe care merg, uneori strivite de oile din turma;
nu le culeg, nici nu le consum dar asta nu e un motiv sa nu le determin, ca sa le stiu in viitor 🙂
aflati la liziera padurii in care m-am dus cel mai des anul asta, s-a umplut la inceputul lunii noiembrie de râşcovi 🙂
cu siguranta, cei din imagini sunt deliciosi asa cum le spune si numele, Lactarius deliciosus, dar n-am mancat niciodata si inca nu ma tenteaza 🙂
cea mare din apropierea mestecanului cu frunze galbene, se mai vad larve la suprafata desi par bine camuflate in namol:)
si la margine am gasit o jumate de scoica, mica-mica, cam 3-4 mm 🙂
dupa amiaza, urmarind soarele ce se-ndrepta spre apus 🙂
indreptata spre grupul de ciuperci nici macar nu l-am zarit ; dar el s-a pus in pozitie de aparare cand am intors ciuperca cu piciorul…
si n-a stat deloc la poze 🙂 daca ma miscam eu, se misca usor si el asa ca… nu mi-a dat de ales; l-am ridicat sa ma uit in ochii lui si dupa ce m-am lamurit, l-am lasat in pace 🙂
nu pare departe grupul de copaci din ultima imagine, dar tinand cont ca dupa fiecare deal urmeaza o vale abrupta, a fost ceva cale de batut 🙂
in locurile astea nu se plimba nimeni, nici macar duminica, asa ca a fost super bine… si la dus si la intors 🙂
inainte de ivirea zorilor, m-am uitat la un documentar pe Netflix; nu-s lucruri chiar noi pentru mine dar am fost curioasa pana la ce nivel s-a ajuns in prezent si mai ales, ce soutii se intrevad 🙂
apoi, am facut o curatenie galagioasa (din aia cu aspiratorul in toata casa, ca-i duminica) mi-am facut o placinta cu ciuperci, ceapa, diverse seminte si cand soarele a fost sus, m-am dus… ei da, o fi internetul o „minune”, dar mai sunt si altele… pe afara, prin natura 🙂
caprioarele in gradina de alaturi si prin alt loc, am mai vazut altele cand am coborat ieri, sa caut ceva 🙂
n-am ajuns in toate locurile pe unde am vazut-o anii trecuti dar am gasit cateva exemplare intr-un loc nou, prin iarba uscata 🙂
ieri, fara soare, cu ceata dar pe alte vai 🙂
si dupa amiaza, destul de tarziu, m-am dus sa vad padurea cea ruginie si tot ce se vedea in departari, inainte de a se face seara 🙂
de ciuperci se vad peste tot toamna asta; sunt multe si diferite precum florile, primavara 🙂
nu lipsesc nici din palcul de conifere si pentru mine, e fascinat pentru ca n-am mai vazut pana acum, nici o zona cu atatea specii de ciuperci… sigur, asta nu inseamna ca nu mai sunt 🙂
deasupra cetii s-au auzit stolurile de gaste, trecand spre nord 🙂
ceata s-a-ntins pe deal, pana la padure si mai departe si nu, nu m-am pierdut prin ea ca nu m-am dus atat de departe 🙂