In ladita cu pere

din beci,  ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…

frumusetea asta de limax;  stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂

Beciul meu

a functionat o buna perioada pe post de depozit, dar nu de legume, fructe, muraturi, etc. ci de materiale de constructii, tevi de instalatii si multe alte lucruri vechi si inutile; nu sunt genul care aduna lucruri „ca poate imi vor trebui candva”, asa ca in zilele calduroase de la inceputul lunii, am inceput … o renovare 🙂

Continuă lectura „Beciul meu”