O dimineata perfecta

cu-n rasarit frumos de soare si cantec de pupeze noi sosite, prin areal 🙂

ideala, ca nu bate vantul si-mi schimb folia de mulcire sub care gasesc (furnicile nu se pun) o piele de reptila si-un singur limax, cat sa zic ca nu am; nectarinul pitic, dupa ce-a stat intr-o iarna in drumul unei cartite si-a revenit si incepe sa-nfloreasca; a, daa… incep sa am restante la povestile de ieri, de alaltaieri, da’ no… ce pot sa mai fac?!? 🙂

In ladita cu pere

din beci,  ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…

frumusetea asta de limax;  stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂