In grupuri mici

i-am zarit de la distanta si parca nu-mi venea sa cred; dar daa, sunt irisi pitici iar irisii sunt flori cu rezonante puternice in interiorul meu; fara motiv si fara nici o explicatie sunt dintotdeauna  florile mele preferate 🙂

am vazut si prin alte locuri irisi care cresc spontan dar pe cei de acum nu i-am mai intalnit;  Iris ruthenica din familia Iridaceae cu denumirea populara de irisul maghiar 🙂

Vina

sigur, e a gusterilor ca eu i-am lasat asa si i-am gasit… altfel, moment in care m-am oprit din treaba ce-o faceam fiind extrem de curioasa recunosc, ei nuu… nu ce anume urmau sa faca ca asta stiam, ci cum procedeaza 🙂

no si acum puteti incerca… sa ma mituiti in fel si chip si tot nu va spun ce-a urmat 🙂  🙂  🙂

In sfarsit

imi ies la numaratoare toti gusterii masculi prin curtea mea, ca si-au ocupat locurile si delimitat teritoriile la fel ca-n anii trecuti; si-au aparut si femele separat si ii vad deja in perechi;

primavara asta, am vazut pe cineva imblanzind un guster; pare fooarte usor de facut dar recunosc, ca mie mi-ar fi fooarte greu sa prind unul 🙂

O frantura… de poveste!

dintr-o dimineata cand eu udam gradina sub privirile unui musafir ce iesise mai devreme (decat ceilalti) pe afara si povesteam despre una-alta, despre cum creste vegetatia fara masura dupa o zi-doua de ploi, cand aud: „maaai, tie ti-ar trebui aici o capra!„; cu mintea mea de ardeleanca procesez si imi imaginez fooarte rapid cum capra aia mi-ar devasta toata gradina si intreb: „sii… ce sa fac eu cu ea aici?!”; zambind sugubat zice intr-un grai molcom, moldovenesc : „s’ai si tu cu cin’ sa vorbiesti dimineata„; no, abtinandu-ma sa nu bufnesc in ras, stau putin pe ganduri si incep: „...me!, …be!, …meee!, …beee!, …meeheehe!, …beeeheehe!. Oo… ieee 🙂 ce-mi place! Suna bine si cred c-as putea !

Continuă lectura „O frantura… de poveste!”

„Cam acum un an”

… asa incepe un e-mail primit azi de la cineva, care imi spune ca incercand sa identifice niste insecte a ajuns pe blogul meu 🙂 si cred ca tot de atunci citeste zilnic, ceea ce scriu 🙂

    Mai sunt oameni, care trec zilnic pe blogul meu, pe unii ii cunosc personal pe ceilalti inca nu, desi chiar mi-ar placea sa stiu… cine sunteți 🙂 Sigur ca n-am cum sa aflu, daca voi nu-mi scrieti. Sunt o persoana ca oricare alta si daca vreodata vreti sa vedeti zona in care stau si pe care o arat putin cate putin sau sa ma cunoasteti, incepeti simplu, cu un comentariu.

     Daca ceea ce scriu aduce cuiva un zambet, eu sunt multumita 🙂

Dimineata cu soare

si cu vant rece, la inceput de mai dupa cateva zile cu ploaie; totul e ud prin livada batrana si tacuta, iarba trece peste papuci, piciorele se uda, dar la atata frumusete nimic nu mai  conteaza 🙂

o dimineata de mai, cu cotari mici atarnand pe fire de matase sub florile de mar; prin gand imi trec cateva vesuri despre… „Dincolo de munţii/Vieţii şi-a himerii/Le-am cules as-noapte/Florile de măr. „ 🙂