O frantura… de poveste!

dintr-o dimineata cand eu udam gradina sub privirile unui musafir ce iesise mai devreme (decat ceilalti) pe afara si povesteam despre una-alta, despre cum creste vegetatia fara masura dupa o zi-doua de ploi, cand aud: „maaai, tie ti-ar trebui aici o capra!„; cu mintea mea de ardeleanca procesez si imi imaginez fooarte rapid cum capra aia mi-ar devasta toata gradina si intreb: „sii… ce sa fac eu cu ea aici?!”; zambind sugubat zice intr-un grai molcom, moldovenesc : „s’ai si tu cu cin’ sa vorbiesti dimineata„; no, abtinandu-ma sa nu bufnesc in ras, stau putin pe ganduri si incep: „...me!, …be!, …meee!, …beee!, …meeheehe!, …beeeheehe!. Oo… ieee 🙂 ce-mi place! Suna bine si cred c-as putea !

Continuă lectura „O frantura… de poveste!”

De mai multe zile

sufla vantul fara pauza si e racoare chiar si atunci cand e soare. E tare placut sa-ti faci de lucru pe afara spre bucuria cainelui meu, care atunci cand eu sunt prin preajma n-are nimic de pazit si pare sa cada intr-un somn adanc la umbra parului din curte, atat de adanc ca uneori… chiar si sforaie. Sii… intr-o astfel de zi, obisnuita si linistita, de pe strada se aude:

Continuă lectura „De mai multe zile”

Intelegere

sau rafuiala, intre cainele meu si parul din curte?! vom vedea in timp 🙂

de ceva vreme, cainele meu „marcheaza” sistematic tulpina parului; am vazut urme, dar nu l-am prins asupra faptului, pana azi 🙂 m-am uitat la el si l-am lasat in pace sa-si faca treaba, apoi l-am intrebat, fara sa ridic tonul, dar cu o anumita „nuanta”: „ce-ai facut?!

Continuă lectura „Intelegere”