zambet si inspiratie
privind in toate partile iese si cauta ceva pe sol, apoi rapid, in salturi, se intoarce intre pietre si a tinut-o asa cateva minute 🙂
il vad din casa, zambesc si nu ma mir, am recunoscut ca soarecii, o duc bine prin gradina si prin curtea mea 🙂
azi, nu va arat gaze ca de obicei ci altceva: rosii, gogonele (ca no, daca n-au ajuns sa produca rasadurile primite, nu era sa ma lase prietenii fara rosii), sticlele nu se pun, dar sarpele… pai, sarpele … daaa 🙂
m-as fi bucurat sa intalnesc prin natura, un Zamenis longissimus viu (din pacate, l-am cules de pe un drum judetean) are peste un metru lungime si daa, o sa-l pun intr-un borcan, ei nuu, nu cu gogonele, ci de unul singur 🙂
inca inainte de ora 7, cand si-au facut aparitia cativa gusterii, prin curte 🙂
cei mai in varsta, stiind ca-s privilegiati, erau deja latiti la soare 🙂
si nu numai, caldura mare la amiaza 🙂
o omida vioaie se hranea c-o buruiana frageda si intr-un loc pe langa pietre, au aparut de cateva zile multe gropite in forma de conuri 🙂
si-n jurul curtii, la soarele placut de toamna 🙂
am grija de bunastarea catorva vietuitoare dintr-o alta curte: doi catei pitici si unul mai mare, pui si gaini iar seara… nuu, nu mulg o vaca, ci adun oua…
ca sa fac asta, musai tre’ sa trec de armasarul asta impresionant care se tine de mine; in prima zi s-a suparat ca l-am tinut la distanta cu un bat, dar treaba s-a schimbat… dupa cum se vede 🙂
ca inca nu arata bine, curtea mea… mai exista o gramada de nisip, una de pietris, una de pamant, una-doua gramezi de pietre si un caine, care sapa gropi, pe unde vrea; in conditiile astea, de cine sau de ce, sa scap?!
cu diploma care a trecut prin curtea mea (undeva la sfarsit de septembrie) mi-a facut instalatia de apa in casa, prilej cu care am vazut de ce este in stare fiecare 🙂 el mai mult, ca eu stiu de ce-s in stare 🙂