zambet si inspiratie
ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum 🙂
fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂
ieri dupa ploaie, Neotia nidus-avis, o specie de orhidee fara clorofila, pe care am mai intalnit-o si prin alte locuri din zona;
si afara din padure, o alta specie de orhidee, Neotinea tridentata, pe care o intalnesc pentru prima data 🙂
intr-un paducel, langa o carare pe curba de nivel, pe care l-am vazut in martie si de care mi-am amintit ieri, trecand pe acolo 🙂
era reconditionat si cu trei oua; nu era nici o pasare in jur si am facut poze de la distanta, ca-i plin de tepi in jurul lui 🙂
deasa se aude pe-afara, azi si sufla vantul prin crengile parului in care, o pereche de gugustiuci l-au gasit potrivit sa-si faca un cuib;
mai trec primavara devreme prin partea de sus a satului dar de ramas, n-au ramas, pana acum; de mai mult de-o saptamana isi construiesc cuibul, ea sta pe cuib, el coboara pe sol si cauta o crenguta, o ia si i-o aduce cantand, ea ii raspunde si-si aseaza crenguta, apoi el canta si pleaca; si-o tin tot asa ca-s amuzant de enervanti, dar no… sunt gugustiuci 🙂
la fiecare exemplar si fara cuvinte raman cand frumusetea e la superlativ 🙂
de casa mea, le-am zarit ieri intr-un colt de livada; ei sigur, nu e livada mea dar n-avea gard, nici tablite indicatoare, asa ca le-am admirat in voie 🙂
o multime colorata de căldărușe (Aquilegia) cresc spontan, pe acolo 🙂
repetata in mai multe zile, reiese ca prin curtea mea si in jurul ei sunt fix 12 (doisprezece) gusteri si au format sase perechi 🙂
si-au ocupat teritoriile in timp si-n liniste dar la celalta parte cu alegerea perechii, cativa au ramas fara… ei nuu, nu fara pereche, ci fara coada 🙂
trase in sol, doua rasaduri din cele plantate si cum galeriile sunt vizibile prin gradina, cand ii prind- ca dau vina pe greieri pana acum, verific daca…
greierii fac parte din meniul gusterilor care, in sfarsit, ies la numaratoare si zic eu, ca ar fi cazul sa-si faca treaba prin gradina… dar ii mai tolerez putin si chiar inteleg… ca-s ocupati 🙂
cimbru, marar si tomatillo rasarite din seminte cazute pe sol asta toamna;
am scos multe buruieni sau le-am taiat frunzele la nivelul solului, oferind spatiu si lumina celor mici, dar voi renunta sau voi transplanta in alte locuri o mare parte dintre ele 🙂
