de doua zile, se mai opreste din cand in cand si apare cate-un curcubeu 🙂
si n-am nimic cu vremea, ca e numai buna pentru ce fac eu 🙂
Ploua
Cateva moșișoare
rasfirate prin padure, nu prin toata ci doar intr-o anumita zona 🙂
M-am uitat
la ele de cate ori le-am intalnit, stiu ca sunt o specie de Centaurea insa nu-mi pot imagina ce flori vor avea ca nu le-am mai vazut niciodata 🙂
ultimele, mi-au jucat o festa ca si rechia cea mica de pe dealurile mele; fara flori in prima poza, n-am avut idee ca-i iarba sarpelui, pe care am vazut-o din belsug de cand ma stiu 🙂
Rataciti
prin iarba mare sau printre alte plante din neamul lor, o multime de bulbuci neinfloriti; si m-am intors prin alt loc special sa vad crinii de padure 🙂
mai au putin si o sa fie, fiecare dintre ei, o splendoare 🙂
Am recunoscut
nu-s un fan al trandafirilor insa ma inclin in fata frumusetii lor; ieri, am stat minute in sir intr-un camp de trandafiri ce se plecau sub vant 🙂
cu putine flori, cei albi inca nu erau pe deplin infloriti iar cei rosii, mult mai putini, erau aproape trecuti 🙂
N-a fost simplu
sa merg pe creasta, erau momente in care rafalele de vant te luau prin surprindere ca sa nu zic, de pe loc 🙂
sa fac poze, o adevarata provocare insa mi-a placut 🙂
Ies in evidenta
Cu rucsacul
pregatit (pelerina, haina de vant, apa, adica cu mai multe lucruri decat imi iau de obicei) astept sa se termine furtuna din zori ca n-aveam de gand sa stau acasa intr-o zi de duminica; ploaia a trecut insa vantul nu s-a oprit si de cand ma stiu, nu m-a suflat atat de crancen toata ziua 🙂
fara graba, in ritmul meu cel lent (stiu, unii zic, asa zici tu ca-i lent :)) cobor dealul abrupt si traversez pieptis padurea ca asa vreau si ca pot si pana sus, doar greierii cantau prin iarba si-ntr-o padure am zarit o veverita 🙂
Povestea asta
v-o spun ca-i faina si incepe intr-o seara de iunie cand, stand la foc, afara, cineva din grup, ametit… eii nuu, nu de vin rosu sau de rom ci de farmecul noptii si al naturii, desigur, zice: ce fain se aud broastele cantand…
Un nor
la rasarit pe cerul albastru, se pare ca prevestea ploaia care a venit la amiaza si m-a prins pe drumul spre casa 🙂
cineva mi-a amintit de dimineata ca am promis intr-o zi sa vad de niste rosii; pe drum am mai vazut niste caldaruse frumoase si cateva măselarițe 🙂
Poze
de imprumut, ca nu-s ale mele 🙂 facute aseara prin flora spontana si-n adierea vantului ce aducea miros de flori, de camp, de salcam, de soc si iasomie 🙂
o poza cu ciuperci, putin neclara… eii nuu, nu din cauza vantului, ci pentru ca lipsesc niste incaltari de acolo, insa omida cu cornite e tare faina si despre ultima, nu zic nimic… ca mie, nu mi-a iesit ani de zile 🙂
Aproape ca uitasem
pana aseara cat de profunda si frumoasa e inserarea ce cade pe deal 🙂
si cat de indestructibile sunt firele ce se intretaie intr-o prietenie 🙂