Lasand drumul

ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum  🙂

fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂

Doar ploaia

deasa se aude pe-afara, azi si sufla vantul prin crengile parului in care, o pereche de gugustiuci l-au gasit potrivit sa-si faca un cuib;

mai trec primavara devreme prin partea de sus a satului dar de ramas, n-au ramas, pana acum; de mai mult de-o saptamana isi construiesc cuibul, ea sta pe cuib, el coboara pe sol si cauta o crenguta, o ia si i-o aduce cantand, ea ii raspunde si-si aseaza crenguta, apoi el canta si pleaca; si-o tin tot asa ca-s amuzant de enervanti, dar no… sunt gugustiuci  🙂

Au disparut

trase in sol, doua rasaduri din cele plantate si cum galeriile sunt vizibile prin gradina, cand ii prind- ca dau vina pe greieri pana acum, verific daca…

greierii fac parte din meniul gusterilor care, in sfarsit, ies la numaratoare si  zic eu, ca ar fi cazul sa-si faca treaba prin gradina… dar ii mai tolerez putin si chiar inteleg… ca-s ocupati 🙂