zambet si inspiratie
suna frumos si bine pentru finalul povestilor pe armeria.bio 🙂
cu zambet si fara explicatii, va las sa va imaginati ce vreti…
P.S: :) din motive personale, am inchis comentariile aici insa daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)
dedicata celor care au o parcela de pamant langa casa si vor sa inceapa una si sigur, orice gradinar cu experienta poate sa contribuie cu sfaturi sau cu o poveste despre inceputul lui 🙂
azi… eii nuu, nu am de gand sa scot buruienile desi ar fi ideal- sa nu le las, ca-si vor imprastia semintele si-o mare parte va rasari la primavara 🙂
deci azi adun instalatia de picurare ca ploua in fiecare zi, drept urmare inca sunt de toate prin ea 🙂
am mai vazut, insa nu in grup asa de mare si nu in luna septembrie 🙂
despre ciupercile de pe cioata de salcie, nu va zic decat ca atunci cand le-am vazut imi era atat de foame incat… ei nuu, nu le-am mancat crude, nici macar nu le-am adunat ca nu le cunosc, insa in imaginatia mea, ca mai aveam ceva de mers pana acasa, mi-am facut o tocana buna-buna pe care am savurat-o pe indelete 🙂
si nu ploua asa ca ies pe deal si ma tot duc, hotarata sa fac pace cu un gand nastrusnic ce se tine ca un scai de mine de cateva zile 🙂
si cum mie, dintotdeauna, plimbarile prin natura mi-au oferit cele mai frumoase solutii la orice provocare, am ales-o cu zambet si de data asta, pe cea care am simtit ca mi se potriveste 🙂
imi pot petrece multa vreme ca am iarba verde, tunsa scurt si multa ordine iar la limita cu gradina o diversitate fascinanta 🙂
la soare, pe-o frunza ce se leagana usor doarme dus, cu siguranta ii rupt de oboseala, un greiere ce canta atat de frumos, aseara prin gradina 🙂
in final trunchiul uscat, ajutat de ploaie si de-o ciocanitoare 🙂
sunt foarte multe ghebe prin padure si arata tare bine in poze 🙂
zboara fluturi pe care-i cunosc si ma opresc cand dau de o calugarita 🙂
prin padure, fiecare pas e zambet si mirare 🙂 Lycoperdon echinatum in ultimele poze sau popular, buretele aricilor 🙂
azi dimineata, cat cuprindea orizontul, se intindea o mare de ceata 🙂
in fata, un cer albastru si o iesire frumoasa la padure 🙂
decat scrie in calendar… cu branduse, mere si pere dulci prin livezi
paianjeni frumosi si ciuperci bune prin padure, a venit toamna 🙂
spre amiaza s-a oprit ploaia, a iesit soarele de dupa nori si am ajuns
intr-o parte a unei paduri in care n-am mai fost si daca nu era atat de tarziu m-as fi tot dus la vale, minunandu-ma de frumusetea locurilor din arealul satului 🙂
asa de deasa, n-am mai iesit de buna voie niciodata; n-aveam sanse sa ma pierd ca stiu dealurile si a fost extrem de interesant 🙂
pe versantii unei vai, panzele de paianjeni erau atat de dese incat (mi-)am zis cu zambet si incantare: uaauu! ce peisaj mirific! 🙂