inca din zori deasupra satului si spre amiaza vine ploaia cu picaturi marunte si rare, aproape insesizabile 🙂
Se-aduna norii
Etichetă: ploaie
Cativa stropi
de ploaie cazuti din norii adunati in zori nu m-au oprit sa mai tai din crengile parului si nici s-o tai hai-hui pe cararile satului 🙂
si dupa ce-am aflat ca-n perioada asta, prin sat gainile nu mai fac oua ca-s ocupate cu dezbracatul am ajuns aproape de padurea super colorata pe care am zarit-o din varful parului 🙂
Sfarsit de septembrie
cu ceata deasa si ploaie continua, de doua zile 🙂
prin gradina, rosiile nu se mai coc, unele varzoase s-au umplut de afide si salata rasarita din seminte cazute pe sol, creste in nestire 🙂
Sub frunzisul fagilor
ne-am adapostit cand ne-am intalnit cu ploaia, ca ea se ducea la vale si noi, sus, spre culme 🙂
A plouat torential
ore intregi in zori si acum ceata s-a intins chiar mai sus de curtea mea ceea ce m-a facut sa-mi potrivesc planurile cu vremea de afara; n-am renuntat de tot la o drumetie super lunga cat ziua de duminica doar ca incep cu cele simple si realizabile pe care le aveam in gand pentru azi 🙂
eii nuu, nu sa ma duc la biserica ci altele… sa toc o varza, sa mananc o salata de rucola cu rosii-ca nu-s tocmai fan, sa beau mai multa apa chiar daca nu mi-e sete 🙂
Ceata
si-o ploaie rece ce nu trece usor si alte semne de toamna 🙂
Au venit
norii ieri, spre seara adusi incet de vant la inceput apoi din ce in ce mai tare rostogolindu-se cu zgomot la inaltimi si fara ploaie 🙂
in zori, a plouat putin si pentru un moment, parea ca azi, soarele a rasarit doar pentru mine (stiu eu de ce) 🙂 e o gluma, nu-i asa?!?
Si din urma
in jur de ora doua ieri, m-a ajuns ploaia sau poate am intrat eu in ea in padurea de deasupra satului; pe vant, tunete, putina gheata am cules galbiori si-am asteptat sa plece 🙂
toata dupa amiaza s-au perindat pe cer nori, ploaie si curcubeie 🙂
Cand soarele
se ducea spre asfintit si la orizont aparea un curcubeu, primesc pe mail o poezie; e frumoasa tare si nuu, nu-mi este dedicata mie 🙂
se-asaza peste lume
cate-o toamna
si ploua mult, si des, alene
ca uneori, in plina vara,
ma-ntreb de nu cumva
sunt semne
de ingerasi ascunsi
anume prin cotloane
ce plang, se zbat, sunt tristi
pesemne
ca oamenii nu-i vad,
nu-i simt de la o vreme
si tot ce isi doresc sa faca
e sa coboare toamna
mai devreme
sa ploua mult, si des, alene
si oameni sa se-ascunda
prin cotloane
sa vada ei pe pielea lor
cum este
sa nu mai poti trai
ca-ntr-o poveste
n-are titlu, da’ autoarea zice: eh, a inceput sa-mi fie draga ploaia; am geamul laaarg deschis, […], ploua incet, canta pasarele, e acel aer pe care numai ploaia il aduce […]
Ploua
de doua zile, se mai opreste din cand in cand si apare cate-un curcubeu 🙂
si n-am nimic cu vremea, ca e numai buna pentru ce fac eu 🙂
E vineri
si inca ploua, de data asta linistit dupa furtuna furioasa de ieri 🙂
si e ultima data cand am coborat dupa lapte, ca uite asa, m-am hotarat brusc in dimineata asta sa renunt… eii, nuu nu sa beau lapte ci sa-l mai cumpar de la cineva… inainte ca sa mi se para ca in locul florilor de mai laptele incepe sa aiba alt miros sau gust, unul de prostie si ipocrizie 🙂
O zi intreaga
am stat in casa desi a fost duminica si-i luna mai…
c-a tot plouat, mai potolit sau super tare cand norii veneau dinspre sud 🙂