zambet si inspiratie
de pe valea abrupta, pe-un drum ce s-a deschis in fata mea si de la care nu m-am abatut deloc de data asta nici in stanga, nici in dreapta (ca nu aveam papucii potriviti si stratul de frunze era inghetat la nivelul solului) 🙂
am tot coborat, zambind la frumusetea padurii, in decembrie 🙂
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
cu iarba uscata ce le inconjoara, unele pietre sunt pline de verdeata si acum;
diverse plante, care raman verzi indiferent de anotimp 🙂
se termina intr-o vale abrupta cu diferenta mare de nivel, dificil de coborat si de urcat, bineinteles 🙂
de meri, ce se intinde pe cateva ha, cu randuri frumos aliniate in orice directie te-ai uita, gasesti… in primul rand, meri, normal 🙂 meri batrani, cred ca au zeci de ani, neingrijiti, plini de muschi si licheni, crengi uscate cu coaja dusa… e ca-n povestea cu fata mosului…
si calda cu soare, numai buna de mers (nuu, nu la vot) cativa km pe jos, prin natura 🙂
in partea asta a pasunii intinse, doar scai uscati si brazi taiati de-o vreme … dar care n-au mai reusit sa fie „livrati” de Craciun 🙂 Continuă lectura „Zi frumoasa”
m-au vazut de la distanta 🙂 si m-au tinut la distanta de padurea lor. Doi corbi, au zburat tot timpul in jurul meu, intorcandu-se in padure si iar deasupra mea. Am inteles mesajul. Era teritoriul lor.
Am explorat putin si m-am intors 🙂
Ma minunez mereu, cand intalnesc in realitate, plante cunoscute… din carti. Zambesc si spun: uaauuu! E macrisul iepurelui! familia, genul, specia? mai conteaza ?!? 🙂
dar, ma verific mereu: oxalix acetosella.
Si daca nu stiti, toate ouale alea muuulte de broasca, din care ies mormolocii, asa se numeste: ponta 🙂 si daca mai vreti sa intrebati altceva, intrebati 🙂
