zambet si inspiratie
am mai vazut si-n alte locuri insa, asa de multi si in covor asa de gros ca pe stancile de ieri inca nu 🙂
la un moment dat pentru cateva secunde m-am blocat in mirare de ceea ce vedeam in jurul meu: portiuni nesfarsite de licheni Cladonia arbuscula 🙂
ar fi fost cald si m-as fi plimbat in voie, mai multe ore, pe deal 🙂
au aparut dediteii, potbalul a inflorit chiar si-n cele mai reci locuri, e plin de paianjen si furnici pe sol si prin padure mai vad cate-o molie 🙂
daca ai noroc de zile fara zapada si esti in locul potrivit la momentul potrivit prin padure, poti sa-i vezi intinsi pe muschii obisnuiti
de pe pietre sau printre radacinile fagilor, ramase la suprafata; licheni, o multime cu forme frumoase, din genul Peltigera 🙂
si pana in adancul padurii, m-am bucurat de tot ce am vazut prin ea 🙂
la pas si fara un scop anume, intr-o padure, ieri 🙂
intre iarna si primavara, in padure mereu este cate ceva de vazut 🙂
de ianuarie mai sunt mici petice inghetate de zapada si se vad din ce in ce mai multe locuri cu verdeata 🙂
si prin tufele joase de arbusti se vad cuiburi parasite de pasarele 🙂
de pe valea abrupta, pe-un drum ce s-a deschis in fata mea si de la care nu m-am abatut deloc de data asta nici in stanga, nici in dreapta (ca nu aveam papucii potriviti si stratul de frunze era inghetat la nivelul solului) 🙂
am tot coborat, zambind la frumusetea padurii, in decembrie 🙂
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
cu iarba uscata ce le inconjoara, unele pietre sunt pline de verdeata si acum;
diverse plante, care raman verzi indiferent de anotimp 🙂
se termina intr-o vale abrupta cu diferenta mare de nivel, dificil de coborat si de urcat, bineinteles 🙂
de meri, ce se intinde pe cateva ha, cu randuri frumos aliniate in orice directie te-ai uita, gasesti… in primul rand, meri, normal 🙂 meri batrani, cred ca au zeci de ani, neingrijiti, plini de muschi si licheni, crengi uscate cu coaja dusa… e ca-n povestea cu fata mosului…
