azi dimineata, cat cuprindea orizontul, se intindea o mare de ceata 🙂
in fata, un cer albastru si o iesire frumoasa la padure 🙂
In urma mea
Etichetă: deal
In zori
nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂
spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂
Noiembrie
in zori si o dupa amiaza, la pas lenes pe dealuri 🙂
A plouat
peste noapte, nici urma de soare sau de-o pata de albastru, pe cer 🙂
si-un vant rece s-a pornit in zori si n-are de gand sa se-opreasca insa cum am zis mereu, nu-s suficiente motive ca sa ma tina-n casa 🙂
Nici prin gand
nu mi-a trecut azi, la cum arata cerul, sa ies pe dealuri si era mai tentant sa stau lejer c-o carte, in fotoliu; da’ no… dupa amiaza, m-am hotarat brusc 🙂
echipata de o iesire scurta, cu treaba prin sat m-am intors acasa pe unde nici cu gandul n-am gandit… uite asa, batand la pas deal cu deal, fara sa premeditez nimic 🙂
Aproape ca uitasem
pana aseara cat de profunda si frumoasa e inserarea ce cade pe deal 🙂
si cat de indestructibile sunt firele ce se intretaie intr-o prietenie 🙂
In linie aeriana
nu pare departe grupul de copaci din ultima imagine, dar tinand cont ca dupa fiecare deal urmeaza o vale abrupta, a fost ceva cale de batut 🙂
in locurile astea nu se plimba nimeni, nici macar duminica, asa ca a fost super bine… si la dus si la intors 🙂
S-au risipit
norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe 🙂
nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂
La pas
ieri din deal in vale, apoi pe alt deal spre satul vecin, situat intr-o alta vale;
fara graba, strabat satul de-a lungul, pe vale in sus si ma intorc pe dealul meu pe un traseu diferit, total necunoscut 🙂
Inchid poarta
si fara sa privesc in urma, pornesc la pas domol spre deal sa caut niste flori, chiar daca la mijloc de august nu am multe sanse sa le gasesc; si-o tai de-a dreptul, spre varf… ca asa vreau, ca pot si mai ales ca-mi place 🙂
pe deal, nu prea mai sunt flori deci fac un mic ocol (cele pe care le caut sunt in alta parte) si din varful dealului, cobor spre padure amintindu-mi de o balta mica pe care am gasit-o acum trei ani, langa mesteacan; ajung acolo si surpriza: acum sunt doua! 🙂
Jos, in vale
un peisaj de basm, o „mare” de ceata cu forme de relief 🙂
sus, in deal, stele si Luna 🙂
in zori, inainte de rasarit;