incet se schimba peisajul si ca-n fiecare zi, mierlele negre se hranesc pe gramada de compost cu resturi de fructe sau de legume; unele mai perseverente au dat chiar si de rame 🙂
Ninge rar
Etichetă: compost
A fost placut
azi sa lucrez pe afara, am intins o gramada de compost si am inceput sa curat merii prin livada 🙂
am vazut in zori, rasaritul si spre seara, apusul peste muntii din zare 🙂
Povestea asta
v-o spun ca-i faina si incepe intr-o seara de iunie cand, stand la foc, afara, cineva din grup, ametit… eii nuu, nu de vin rosu sau de rom ci de farmecul noptii si al naturii, desigur, zice: ce fain se aud broastele cantand…
M-am prins
tarziu ca ziua e cu rosu-n calendar si ca doar masina mea de tuns iarba suna prin sat 🙂 sigur, nu m-am oprit, insa am facut cateva pauze in care mi-am vazut merii si partea cu iarba mare din care eu nu ma mai vad…
si cum, intr-o ladita din beci aveam niste cartofi incoltiti, compostul pregatit, iarba verde proaspat tunsa, am mai pus de-o cultura de cartofi 🙂
E a treia oara
in viata mea, cand… „de buna voie si nesilita de nimeni” 🙂 heeeii, nu va ganditi la chestii fix aiurea, ca e simplu: renunt la o parte din cartile mele; una cate una, dar nu toate ca sa fie clar, au ajuns rupte-n bucatele pe gramada de compost 🙂
le-am pastrat pe cele daruite de persoane dragi sau cumparate de mine in momente demne de tinut minte, din motive personale; sigur ca am si o poveste, de ce am facut-o si nu v-o spun acum insa daca voi, aveti ceva de zis, nu va sfiiti 🙂
A iesit
soarele pana la urma azi si un melc ratacit prin curte mea, ca i-a placut ploaia de asta noapte 🙂
si cresc, zi de zi, fara masura, morcovul salbatic din livada si loboda de pe gramada de compost 🙂
Doua gramezi
mari de compost am acum si zilele trecute m-am ocupat putin de ele; pe prima, mai insorita am mai intins-o punand la baza crengutele taiate de la meri si apoi, resturile nedescompuse pline de rame, de deasupra 🙂
a doua, mai umbrita a primit o imprejmuire noua din crengi de alun si cum in jurul ei e plin de galerii am deranjat viata tihnita a unor locuitori… ei, ce sa le fac, pana la urma e gramada mea 🙂
Am facut
multe ture din fundul livezii pana la gramada de compost, aduncand merele inghetate si ramase intregi pe jos dupa ce s-a dus zapada 🙂
e cald la soare si daca n-as sti ca suntem in decembrie, as zice ca e inceput de primavara 🙂
In ladita cu pere
din beci, ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…
frumusetea asta de limax; stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂
Pe gramada
de compost, ieri, se hraneau o pereche de codobaturi albe ;
ei nuu, nu cu resturile vegetale sau menajere aruncate de mine pe acolo ci mai degraba, cu musculitele ce apar frecvent deasupra gramezii 🙂
Sa zicem ca…
sau zic eu ca sunt in urma cu povestile dar la zi cu lucrarile afara 🙂 mi-am curatat livada, resturile sunt pe gramada de compost, am semant de toate mai putin pastranac care nu stiu de ce, lipseste din cutia cu seminte- stiti ca am o cutie magica, care se umple adesea cu seminte daruite, nu?
a rasarit si o parte din ce am semanat, culeg frunze de salata, de spanac, de usturoi verde, de papadie si desigur, urzici; ei nuu, nu pentru ca ar fi goala camara mea sau pentru ca in sat nu este magazin, ci din alte motive 🙂
Prin gramada veche
de compost si-n jurul ei multe vietuitoare din care eu am surprins cateva: o musca, o coropisnita- clar ca-s mai multe acolo, o soparla fara picioare, un mascul- ce vroia sa intre in pamant cu spatele, nu sa iasa cu fata 🙂
si la final nelipsitii gusteri care apar fix cand imi termin treaba si am facut o treaba buna dupa ce am indreptat gramada, semanand morcovi si plantand ceapa… ca astea nu mi-au ajuns asta iarna dupa cum ziceam… si nu mi-am permis preturile din sat 🙂