A plouat

pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂

ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;