Ies pe deal

spre seara cand norii s-au dus la vale si ma bucur de natura pura in adierea vantului, cantec de pasari, greieri si de alte ortopteere, gasesc 3-4 ciuperci de camp pe care de data asta, le adun 🙂

in padure se vad orhidee, gasesc cativa galbiori pe care clar, nu-i las si apoi, ca o ironie, gasesc o multime de hribi 🙂 pai, de cand ma stiu n-am gasit atatia la o iesire si culegand unul cate unul, ma trezesc zambind la un gand… moment in care fac stanga-imprejur si-mi continui drumul ca deja am prea multe ciuperci si-s prea grele (de carat) pentru mine 🙂

A plouat

pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂

ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;