In ladita cu pere

din beci,  ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…

frumusetea asta de limax;  stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂

Cu atentia

indreptata spre grupul de ciuperci nici macar nu l-am zarit ; dar el s-a pus in pozitie de aparare cand am intors ciuperca cu piciorul…

si n-a stat deloc la poze 🙂 daca ma miscam eu, se misca usor si el asa ca… nu mi-a dat de ales; l-am ridicat sa ma uit in ochii lui si dupa ce m-am lamurit, l-am lasat in pace 🙂