Ies pe deal

spre seara cand norii s-au dus la vale si ma bucur de natura pura in adierea vantului, cantec de pasari, greieri si de alte ortopteere, gasesc 3-4 ciuperci de camp pe care de data asta, le adun 🙂

in padure se vad orhidee, gasesc cativa galbiori pe care clar, nu-i las si apoi, ca o ironie, gasesc o multime de hribi 🙂 pai, de cand ma stiu n-am gasit atatia la o iesire si culegand unul cate unul, ma trezesc zambind la un gand… moment in care fac stanga-imprejur si-mi continui drumul ca deja am prea multe ciuperci si-s prea grele (de carat) pentru mine 🙂

Cand tunetele

s-au auzit in departare am facut cale-ntoarsa, insa nu m-am grabit 🙂

de data asta aveam la mine, ei nuu… nu o pelerina ci o umbrela deci nu mi-a pasat prea mult de ploaie insa aproape de casa mea, apa curgea pe drum si asta a devenit o problema 🙂 ia ghiciti… ce am facut?!

Ca o mierla neagra

in plina ploaie m-am zburlit si neagra de ciuda m-am facut 🙁 un moment de tristete si neputinta ca stiu: nu pot schimba nimic… povestea e lunga 🙂

un loc cu o diversitate minunata si asa ramane chiar daca o mare parte sunt strivite, culcate la pamant, mancate de… vaci, capre si oi, s.a.m.d.