Poze

de imprumut, ca nu-s ale mele 🙂 facute aseara prin flora spontana si-n adierea vantului ce aducea miros de flori de camp, de salcam, de soc si iasomie 🙂

o poza cu ciuperci, putin neclara… eii nuu, nu din cauza vantului, ci pentru ca lipsesc niste incaltari de acolo, insa omida cu cornite e tare faina si despre ultima, nu zic nimic… ca mie, nu mi-a iesit ani de zile 🙂

Un sarpe de alun

statea la soare fix in mijlocul drumului circulat de masini, chiar nu stiu ce era in mintea lui; l-am scos usor in vegetatie si mi-am vazut de drum…

un drum cu tufe frumoase de in albastru pe care l-am parasit curand intrand pe alt taram atat de divers, cel al naturii pure 🙂

Le vad

si ma opresc, o clipa sau mai multe, sa mi le intiparesc in minte 🙂

sigur, pe unele le stiu, despre altele invat lucruri noi si zambesc, cum inca ma mai surprind gandacii pocnitori… cu antenele stranse stau nemiscati si brusc fac poc…  eii nuu, ultimul din imagine (Anostirus castaneus) nu m-a pocnit ci a sarit 🙂

Mai jos

de sat, pe-un versant insorit nici o urma de zapada, gusterii ies la soare, zboara multe insecte si canta pasari prin tufisuri si stufarisuri 🙂

sunt in treacat insa imi permit sa-mi pierd timpul- ca-i timpul meu, c-un gandac rosu, c-o omida, c-un carab pe care nu l-am mai vazut prea rapid pentru mine (Lebia cruxminor), s.a.m.d 🙂

Nu ma mira

diversitatea mustelor pe-un răhățel insa cativa gandacei planand desupra lui si disparand brusc sub el, da 🙂

paianjeni pe apa,  pe sol sau deja cu plasa intinsa, greieri ce napalesc, furnici ocupate cu munca lor pe musuroi insa la omida m-am cam zgâit, intrebandu-ma, unde or fi gasit-o… ca eu n-am vazut niciuna (inca) :