Mai jos

de sat, pe-un versant insorit nici o urma de zapada, gusterii ies la soare, zboara multe insecte si canta pasari prin tufisuri si stufarisuri 🙂

sunt in treacat insa imi permit sa-mi pierd timpul- ca-i timpul meu, c-un gandac rosu, c-o omida, c-un carab pe care nu l-am mai vazut prea rapid pentru mine (Lebia cruxminor), s.a.m.d 🙂

Printre albinele

pe care le vad des prin gradina este una care seamana cu… o colibri; e mereu in viteza, nu se aseaza pe flori, e greu sa te apropii de ea si pe care m-am straduit o vreme, chiar m-am straduit sa aflu cine este, dar n-am reusit 🙂 asta pana intr-o zi, cand… eii nuu, n-am renuntat 🙂

Continuă lectura „Printre albinele”