Drept sa spun

desi mi-am petrecut copilaria prin vii, recunosc ca habar n-am cum se taie corect; azi dimineata, masurand-o cu privirea, am constatat ca nu-s multi struguri insa sunt suficienti pentru mine si raman si la pasarele 🙂

si am taiat-o ca sa arate bine si e treaba voastra ce ganditi 🙂 am curatat-o de toate  tigaretele si-am mai tuns tufele de pruni care erau pline de afide si de buburuze, de tuns iarba n-am mai avut chef, ca-i sambata 🙂

Cand soarele

se ducea spre asfintit si la orizont aparea un curcubeu, primesc pe mail o poezie; e frumoasa  tare si nuu, nu-mi este dedicata mie 🙂
se-asaza peste lume
cate-o toamna
si ploua mult, si des, alene
ca uneori, in plina vara,
ma-ntreb de nu cumva
sunt semne
de ingerasi ascunsi
anume prin cotloane
ce plang, se zbat, sunt tristi
pesemne
ca oamenii nu-i vad,
nu-i simt de la o vreme
si tot ce isi doresc sa faca
e sa coboare toamna
mai devreme
sa ploua mult, si des, alene
si oameni sa se-ascunda
prin cotloane
sa vada ei pe pielea lor
cum este
sa nu mai poti trai
ca-ntr-o poveste
n-are titlu, da’ autoarea zice:  eh, a inceput sa-mi fie draga ploaia; am geamul laaarg deschis, […], ploua incet, canta pasarele, e acel aer pe care numai ploaia il aduce […]

Au aparut

in final si gandaceii iridiscenti  ca m-am dus special sa-i vad 🙂

un gandac de malachit si doi  croitori langa padure,  Anoplodera sexguttata, pandit de-un paianjen Napoleon pe-o umbelifera si  Dinoptera collaris  🙂

Dupa doua roabe

de buruieni scoase din gradina s-a facut tare cald asa ca m-am dus pe deal; cum n-am mai fost de multe zile, am fost tare uimita cate plante noi sunt si asta pentru ca, turma de oi n-a mai pascut prin zona 🙂

e plin de tremurici si alte ierburi inalte, toate-nflorite si printre ele, mai mari sau mai scunde, alte flori, fluturi si gaze in diverse culori 🙂

N-am mai dat

prin gradina de cateva zile si n-am fost surprinsa ieri, spre seara, sa vad cat au crescut buruienile, in primul rand  🙂

asa ca pana tarziu-tarziu am tot scos si tot au mai ramas, urmeaza si maine o tura buna si tot o sa mai ramana; mazarea mangetout ajungea pe sol si cand am ridicat-o m-am mirat cate pastai are 🙂 acum am o problema ca nu stiu cine o sa le manance…