zambet si inspiratie
prin padure, am cautat niste licheni pe care i-am zarit in luna iulie; cert e ca nu i-am mai gasit sau poate n-am mai nimerit locul, desi ma indoiesc 🙂
lichenii din imagini i-am gasit ieri pe niste pietre, aproape de casa mea dupa ce am taiat ceva de acolo; ciupercile m-au facut sa ma opresc din treaba, parandu-mi-se neobisnuite sau ciudate, prin cateva aspecte…
Ghiciti ce pare ciudat la ele?!?
de frunze prin padurea colindata azi, dupa ploaia cea rece 🙂
prin ea se-aud pasari si frunze rascolite de vant, se vad o multime de ciuperci pe jos dar si pe trunchiurile in descompunere 🙂
proaspete sau uscate (Bovista plumbea), altele in descompunere, intalnite des, vara asta prin padure 🙂
ultimele, pline de muste, miros a hoit de la mare distanta, dupa ploi am vazut multe oua vrajitoresti, dar nici unul in timp ce se deschide 🙂
pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂
ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;
cu povesti pe dealuri cu flori, cu ploaie si soare printre nori 🙂
ciuperci in padure, cunoscute si necunoscute din care am cules cateva bune si am pozat si din cele mai putin bune 🙂
de flori de tei, n-am stat cat as fi vrut nici n-am adunat cate mi-am propus; erau crengile pline de flori dar si florile, de albine, care de cate ori rupeam o floare faceau roi in jurul meu 🙂
asa ca am plecat pe alt versant sa caut o floare si l-am batut de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul si nici urma de ea; dar am gasit ciuperci in inelele de zana pe care nu le-am cules, am vazut un pietrar si cateva omizi frumoase 🙂
in ianuarie, cu sau fara zapada prin gradina 🙂
a devenit mai putin necunoscuta pentru ca am vazut o particica din ea…
si ajungand la paraiasul din vale, mi-am pus in gand ca in viitor sa-l urmez pe firul apei, de jos in sus, spre izvor; e ceva realizabil, cam la fel cum am ajuns in timp, sa strabat la pas o mare mica parte din zona in care traiesc 🙂
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
m-am dus azi intr-o plimbare lejera si-am gasit o multime…
dar le-am cules numai pe cele cunoscute 🙂
cu miros de ploaie si de menta ajungem cu pasi marunti la padure; si ne-am tot dus, spre adancul padurii, pana cand s-a oprit brusc si-am inteles…
si-atunci am facut cale-ntoarsaspre sat, desi eu as mai fi stat si m-as fi minunat de cate poti vedea intr-o padure, dis de dimineata 🙂
