zambet si inspiratie
de pe valea abrupta, pe-un drum ce s-a deschis in fata mea si de la care nu m-am abatut deloc de data asta nici in stanga, nici in dreapta (ca nu aveam papucii potriviti si stratul de frunze era inghetat la nivelul solului) 🙂
am tot coborat, zambind la frumusetea padurii, in decembrie 🙂
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
cu iarba uscata ce le inconjoara, unele pietre sunt pline de verdeata si acum;
diverse plante, care raman verzi indiferent de anotimp 🙂
de pe deal apar conuri mici pe varfurile crengilor 🙂
iar in alta parte sub un pin imens, amestecati cu muschi si frunze uscate, un covor de Cladonia 🙂
parca s-a „evaporat” de pe jos intr-o zi de marti 🙂
a ramas pe crengile copacilor, pe plante uscate… si e frig, atat de frig, brr!
in aprilie, in numar mare pe pietre, in culori sidefate, tare frumosi 🙂
din genul Cladonia, iarna aici 🙂
