Ma intorc

spre seara, povestea e cam lunga insa o sa raman la gale noi vazute prin stejari facute de Andricus quercuscalicis, multe fire de usturoi,

multi fluturi si calugarite, o omida rosie, foarte vioaie care mai mult ca sigur e Cossus cossus si m-a incantat pufulita cu modul ingenios in care isi disperseaza semintele 🙂

E duminica

si-n zori e linistie asa ca ies devreme si stiu exact pana unde ma duc… ei nu, azi nu ma duc departe doar intr-un loc, sa-mi clatesc ochii cu imprejurimile si sa fiu acasa inainte de amiaza, ca am treaba 🙂

la intoarcere, ma misc ca un melc prin iarba si ma opresc cateva minute sa ma uit la o vulpe ce vana de zor lacuste si le savura cu pofta; a fost socata de-a dreptul cand si-a ridicat privirea si-a dat de mine iar dupa o secunda fugea mancand pamantul 🙂

O stirigoaie

una singura isi etala frumusetea pe marginea drumului, in padurea de sus 🙂

cu cateva zile in urma, intr-o iesire scurta in vale am gasit un exemplar deja trecut intr-un luminis iar din cele multe, rasarite langa paraias asta primavara si pe care le-am tot vazut luna de luna, n-a mai ramas niciuna in pozitie verticala, au disparut treptat strivite de cireada de vaci;