nu zboara insecte, pe musuroaie sunt mii de furnici ce nu se-ncurca 🙂
curge cu zgomot apa pe paraie si prin livada balteste; e liniste prin natura azi si pare ca nimic nu se schimba insa… numai pare 🙂
zambet si inspiratie
nu zboara insecte, pe musuroaie sunt mii de furnici ce nu se-ncurca 🙂
curge cu zgomot apa pe paraie si prin livada balteste; e liniste prin natura azi si pare ca nimic nu se schimba insa… numai pare 🙂
petice de cer albastru si urme fine de zapada cazuta iar peste noapte; deasupra satului, dealurile si coniferele sunt albe 🙂
sunt 2 grade C, e frig si pasarile nu se lasa; inca din zori, canta si zboara prin gradina si prin pomi 🙂
din gradina le prieste vremea rece, au crescut mult in ultimele zile 🙂
se vad morcovii pe toata lungimea randului, schinduful langa micul visin iar porumbul iesit printre rasaduri le intrece; n-am pus eu boabele acolo cred ca le-a scapat un ticlean, ce venea mereu la masa 🙂
cu o dimineata in care ninge usor si pasarile canta prin pomi 🙂
marunt si continuu de ieri seara, toate-s ude, nici vorba de stat afara 🙂
e primul an in care am narcise inflorite si toate panselutele plantate asta toamna au inghetat putin peste iarna insa isi revin 🙂
(Erodium cicutarium) in gradina mea unde-i merge foarte bine sau ii mergea pana azi 🙂
si o specie mica-mica din acelasi gen, (la care m-am uitat cu atata mirare de-am crezut ca nu stiu ce e 🙂 ) mai sus printre pietre, acum cateva zile 🙂
au iesit cam tot ce-am semanat pana acum dupa calendarul de gradinarit; sigur ca am si o multime de buruieni inflorite sau de-abia iesite pe care le scot de fiecare data cand pun alte seminte;
sub ele se ascund omizi pe care le adun si las in pace carabii cei mici, urchelnitele si ascund in pamant ramele care ies si raman pe afara 🙂
prin sat de data asta, pe ulicioare cu locuri faine de vazut cand te abati de la drumul principal 🙂
cantec de pasarele si-o liniste tihnita ce vine o data cu seara 🙂
cu-n rasarit frumos de soare si cantec de pupeze noi sosite, prin areal 🙂
ideala, ca nu bate vantul si-mi schimb folia de mulcire sub care gasesc (furnicile nu se pun) o piele de reptila si-un singur limax, cat sa zic ca nu am; nectarinul pitic, dupa ce-a stat intr-o iarna in drumul unei cartite si-a revenit si incepe sa-nfloreasca; a, daa… incep sa am restante la povestile de ieri, de alaltaieri, da’ no… ce pot sa mai fac?!? 🙂
am mai vazut si-n alte locuri insa, asa de multi si in covor asa de gros ca pe stancile de ieri inca nu 🙂
la un moment dat pentru cateva secunde m-am blocat in mirare de ceea ce vedeam in jurul meu: portiuni nesfarsite de licheni Cladonia arbuscula 🙂
ca-s pe acolo, prin alta padure in care nu ma duc prea des insa n-aveam idee ca-s atat de frumoase si de inalte pan’ la cer 🙂
le-am admirat, le-am inconjurat si sigur ca m-am si urcat, pe una 🙂
din jurul satului si care-s in drumul meu, pontele se vad clar 🙂
bine camuflate, broscutele stau nemiscate si nu se vad asa usor 🙂