rasarite prin padure in aprilie si azi m-am dus sa vad daca au flori 🙂
n-am mai gasit decat doua, ca turma de oi trece zilnic prin padure; cea din livada mea, probabil pentru ca e intr-un loc mai umed inca n-are flori 🙂
Le vazusem
Autor: armeria
Mai scot
buruieni prin unele locuri din gradina inainte de a-si imprastia semintele 🙂 asa am descoperit ca printre ele a crescut si spanacul de capsuni 🙂
si pentru ca nu trec zilnic prin gradina n-am vazut sofranelul inflorit si ma mir de unde apar alte plante pe care eu nu le-am semanat… poate din seminte care de abia acum au avut curajul sa rasara?! 🙂
Toata vara
am vazut o multime, hranindu-se pe diverse flori 🙂
si prin iarba, o soparla de camp ce nu mai avea pe unde sa se ascunda 🙂
Pe tulpini
stau la vedere si n-ai cum sa le ratezi la cat sunt de stralucitoare 🙂
Coptosoma scutellatum din familia Plataspidae, pe diverse plante din flora spontana 🙂
Pe-un strat
curatat de buruieni, am semanat la inceputul lunii mai doua specii de plante care nu le-am mai intalnit 🙂
si am tot scos buruienile cunoscute pana au ramas acolo, plantute rasarite in linie dreapta si care se asemanau; ce o sa fac eu ele, nu prea stiu ca le-am semanat la cererea cuiva care inca n-a cules din ele 🙂
Ii aud
ieri, eu fiind in beci si ei trei, sus in cires, dincolo de gard:
niii, cate flori are! niii, ca s-o copt strugureiiii!… noo, mi-e mi-o dat intr-o zi… cee, ca ne da si noua! ” 🙂
Dupa ploaia
cea mare, am iesit pe-afara si-am facut un ocol mare, pana la padure 🙂
pe deal, omizi prin iarba uda si prin padure, pe langa diverse ciuperci, multe molii si o omida verde ce-ncerca sa ma pacaleasca, cum ca n-ar fi vie 🙂
Cate una
Am mai facut
ieri si altele pe drum, ca acum cand imi amintesc ma bufneste rasul si-ar fi fost tare bune de pus intr-o poveste, da’ no… azi e o alta zi 🙂
o briza lina unduia trestia usor si aducea miros de namol la lacul din padure; diferite libelule si randunele planau sau zburau rapid deasupra apei, cateva broscute si mult puiet de peste catre mal; si-n apropiere, un grup mare de branca ursului (Heracleum sphondylium) cu forme frumoase si gargarite (Curculioninae) pe ele 🙂
Cale lunga
prin iarba uscata si mare, trecand peste multe razoare si gasind cu greu o cale de trecere pe langa tufe de arbusti teposi ajung in vale 🙂
pana acum, n-am mai auzit intr-o zi de vara, atatea ortoptere striduland simultan si toate gandurile mele au fugit amutit ca n-aveau loc de ele; jos, langa paraias, vazand paunite (Calopteryx splendens), verzi si albastre am zambit si fara nostalgie mi-am amintit de un loc, unde vara erau atat de multe ca mi se asezau in palma 🙂
Prea cald
si prea tarziu ca s-o iau in susul satului asa ca o iau la vale prin padurea cea umbroasa; dupa paraias, las drumul si o iau de-a dreptul in sus, pentru ca asa vreau, pentru ca pot si stiu exact unde vreau sa ajung 🙂
ies din padure si inca ma pot razgandi ca-n scurt timp as fi sus, pe culme insa ma indrept cu zambet spre vale 🙂
Asteptand rasaritul
sau mai bine invers, m-a prins rasaritul pe terasa savurand in racoarea diminetii ultima gura de cafea, super amara si rece si-apoi am iesit sa ud, eii nuu, nu toata gradina ci doar fasolita si castavetii la care m-am uitat mirata, ca nu i-am mai vazut de mult si au crescut 🙂
si dupa o tura amanuntita prin gradina, nu m-am mirat cate buruieni, pardon, cata diversitate am 🙂 si cand am dat de asta mica, care-i de alta culoare decat restul (clar, cu o floare nu se face primavara), pai acum pot sa zic si io, ca am 🙂