sa merg pe creasta, erau momente in care rafalele de vant te luau prin surprindere ca sa nu zic, de pe loc 🙂
sa fac poze, o adevarata provocare insa mi-a placut 🙂
N-a fost simplu
Lună: iunie 2021
Ies in evidenta
Cu rucsacul
pregatit (pelerina, haina de vant, apa, adica cu mai multe lucruri decat imi iau de obicei) astept sa se termine furtuna din zori ca n-aveam de gand sa stau acasa intr-o zi de duminica; ploaia a trecut insa vantul nu s-a oprit si de cand ma stiu, nu m-a suflat atat de crancen toata ziua 🙂
fara graba, in ritmul meu cel lent (stiu, unii zic, asa zici tu ca-i lent :)) cobor dealul abrupt si traversez pieptis padurea ca asa vreau si ca pot si pana sus, doar greierii cantau prin iarba si-ntr-o padure am zarit o veverita 🙂
Povestea asta
v-o spun ca-i faina si incepe intr-o seara de iunie cand, stand la foc, afara, cineva din grup, ametit… eii nuu, nu de vin rosu sau de rom ci de farmecul noptii si al naturii, desigur, zice: ce fain se aud broastele cantand…
Un nor
la rasarit pe cerul albastru, se pare ca prevestea ploaia care a venit la amiaza si m-a prins pe drumul spre casa 🙂
cineva mi-a amintit de dimineata ca am promis intr-o zi sa vad de niste rosii; pe drum am mai vazut niste caldaruse frumoase si cateva măselarițe 🙂
Poze
de imprumut, ca nu-s ale mele 🙂 facute aseara prin flora spontana si-n adierea vantului ce aducea miros de flori de camp, de salcam, de soc si iasomie 🙂
o poza cu ciuperci, putin neclara… eii nuu, nu din cauza vantului, ci pentru ca lipsesc niste incaltari de acolo, insa omida cu cornite e tare faina si despre ultima, nu zic nimic… ca mie, nu mi-a iesit ani de zile 🙂
Aproape ca uitasem
pana aseara cat de profunda si frumoasa e inserarea ce cade pe deal 🙂
si cat de indestructibile sunt firele ce se intretaie intr-o prietenie 🙂
M-am prins
tarziu ca ziua e cu rosu-n calendar si ca doar masina mea de tuns iarba suna prin sat 🙂 sigur, nu m-am oprit, insa am facut cateva pauze in care mi-am vazut merii si partea cu iarba mare din care eu nu ma mai vad…
si cum, intr-o ladita din beci aveam niste cartofi incoltiti, compostul pregatit, iarba verde proaspat tunsa, am mai pus de-o cultura de cartofi 🙂
La amiaza
ieri, caldura mare si eu cobor spre un loc in care m-am dus foarte des anul asta descoperind de fiecare data cate ceva, cu bucurie si mirare 🙂
asa va ramane mereu in mintea mea… o diversitate de flori si culori, fluturi, alte insecte si care, imagine cu imagine, a devenit un tablou cu un peisaj, mereu in miscare 🙂
E a treia oara
in viata mea, cand… „de buna voie si nesilita de nimeni” 🙂 heeeii, nu va ganditi la chestii fix aiurea, ca e simplu: renunt la o parte din cartile mele; una cate una, dar nu toate ca sa fie clar, au ajuns rupte-n bucatele pe gramada de compost 🙂
le-am pastrat pe cele daruite de persoane dragi sau cumparate de mine in momente demne de tinut minte, din motive personale; sigur ca am si o poveste, de ce am facut-o si nu v-o spun acum insa daca voi, aveti ceva de zis, nu va sfiiti 🙂
Inteleg
ce cauta unele si as putea presupune ce cauta mustele prin soc ins la altele m-am uitat, stiti voi… ca boul la poarta noua ?!? 🙂 🙂 🙂
cu cat vad mai multe, zi de zi, prin natura realizez ca sunt atat de departe de a intelege macar o mica parte, desi unii mai avizati, n-ar spune asta 🙂
Taiat drastic
asta iarna, socul din gradina adaposteste acum diverse insecte 🙂
e lipicios si de-a dreptul belicos cand trec prin apropiere si starnesc un roi de muste; pai, nici chiar asa, ca-i socul si gradina mea si socul era alocat de mine (ce gluma buna, nu?) pentru afide, furnici si buburuze 🙂 aseara, cu rabdare, sa nu starnesc toate mustele deodata, am aflat cine isi mai duce traiul pe acolo 🙂