zambet si inspiratie
diverse povesti ieri pe terasa mea, despre rosii, prichindei, natura, etc., ma trezesc povestind despre o balta prin care mormolocii au ajuns broscute,
in care mai sunt larve ce respira prin partea dorsala si despre cum am scos una cu picioare si aripioare si-am pus-o in apa curata; stiind ca am un biolog ecolog in fata, i-am aruncat o provocare; sigur ca nu va spun si restul povestii dar va provoc si pe voi: ce este in ultima imagine? 🙂
cosita la inceput de august, au crescut din nou si au inflorit cateva plante pe care mai colinda cateva specii de fluturi 🙂
trecand pe acolo n-ai cum sa ignori gandacii de pe Centaurea sp., ca-s multi si-s pe fiecare planta; in imagini, Galeruca pomonae care se hranesc cu frunze, depun oua sau daca se simt amenintati, se apara 🙂
la sfarsit de septembrie cu rasarit de soare la orizont si culori prin natura;
cu zambete la povesti nespuse in ultimele zile intrerupte de indemnul… „haai mai catel, ui’ ce dimineata frumoasa, haai mai mergi… un pic-un pic” 🙂
balamalele de la portita (scartiau cam tare in ultima vreme si-mi alertau vecinii cand plecam eu de-acasa) si m-am dus; pai m-am dus… hmm, dupa cochilii de melci (?!) in livada plina de nuci… de la un capat al satului 🙂
constienta ca nu s-a depus bine praful peste ultima poveste cu care am ajuns iar in topul barfelor din sat (cum ca as fi fost intr-un loc in care eu chiar n-am fost) mi-am luat de data asta si rucsacul si dupa ce am adunat doar atatea cat sa nu ma incurce la mers, am hoinarit in voie ieri, cateva ceasuri prin natura…
n-am stiut cine mananca prin gradina, florile la regina noptii 🙂
nu-i un secret ca n-am fasole prin gradina deci nu-i nici o mirare ca se hranesc… cu ce (mai) gasesc; acum, cred ca si prima omida gasita pe cherry apartine unei molii din genul Helicoverpa, cu modele de armigera 🙂
prin semi-intuneric, cautand cu privirea in locurile obisnuite pe unde doarme, nu gaseam cainele; 🙂 a plouat nesemnificativ peste noapte si el era bine pitit intr-o alta groapa… una noua, desigur 🙂
apoi, dupa iesirea obisnuita prin natura si dupa ce m-a pazit o vreme, ploaia s-a intetit iar dansul… inca nu-si gaseste locul caci ii place racoarea si pamantul ud dar nu-i place ploaia…
pe deal, prin iarba uscata cu peisaj de toamna; 🙂 ei nuu, nu ma apuca…
nici nu ma prinde nostalgia toamnei cand natura moare incet-incet, nici nu mi-am pierdut cuvintele… e doar liniste 🙂
dar si cu fructe verzi sau coapte s-au hranit pana le-am depistat eu pe cateva fire de rosii 🙂
dupa ce am trecut de zece nu le-am mai numarat; omizile au culori diferite si apartin moliei Lacanobia oleracea, obisnuita prin gradina mea 🙂
se coc una cate una, fructele aromate 🙂
le savurez cu zambet ca-s bonusul meu de gradinar, asa cum ma mai dau cateodata 🙂
si-n jurul curtii, la soarele placut de toamna 🙂
norii s-au risipit iar spre seara chiar si vantul s-a oprit la foc s-asculte…
povestile spuse de oameni 🙂 ; de oameni frumosi cu ochii indreptati spre cerul plin de stele, cu zambete aduse printre altele (si) de… 4 baterii 🙂
mare ca n-a mai plouat de mult dar sunt si plante la care le priieste vremea;
Stachys annua, cateva fire pline de flori pe pamantul uscat si crapat 🙂