zambet si inspiratie
plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂
cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi prin padurea umbroasa prin care ne-am intors 🙂
cu miresme placute, a fost drumetia de azi 🙂
si cu surprize frumoase din zori si pana tarziu in noapte 🙂
de ieri, pe care n-o sa le uit prea curand; primele, pentru ca-s frumoase si n-am mai vazut atat de multe intr-un singur loc 🙂
si vacutele… pai erau linistite si habar n-aveam ca erau pazite si de trei caini ce s-au ivit brusc de dupa tufis cand aparatul foto a facut clic de cateva ori 🙂
tare frumoasa (Saxifraga marginata), inflorita la soare 🙂
noi mi-am completat mintea si am zambit la tot ce-am vazut si-am intalnit in circuitul de ieri 🙂
si pe care o sa-l mai fac ca e sanatos si mai sunt multe plante pe care vreau sa le vad cu flori 🙂
cu toate florile de primavara pe care le poti intalni intr-o padure, toate in acelasi timp, in ultima găinuși sau Isopyrum thalictroides 🙂
si asta pentru ca am ales alt drum de intoarcere spre casa, unul pe care n-am mai fost 🙂
un cer cu nori de ploaie ma face sa stau pe ganduri…
renunt frumos (ca-s responsabila) la cateva idei crete pentru drumul de intors, alegandu-l pe cel mai cunoscut dar si asa, cand am ajuns prin zona mea, m-am abatut putin spre cateva locuri prin care n-am mai fost 🙂
la orizont au fost telul meu de atins azi, in pas normal 🙂
m-am bucurat de tot ce-am intanit pe drum chiar si de ploaia marunta adusa de cativa nori rataciti pe unele portiuni 🙂
in timp ce se indeparta: sa mergeti neaparat sa vedeti ghioceii, asta dupa o poveste la o tigara cu un ardelean cu parul alb, ca asa fac, de obicei, ardelenii dupa ce-si dau buna ziua (se pun la povesti) 🙂
si cum de la distanta se vedea verdele in tricolor, n-am mai urcat ci am luat-o pe la baza ei si-am vazut o multime de ghiocei (Galanthus nivalis);
cu indicatoarele ca toate arata la fel, nici cu vremea ci ma bucur de drum, in pas normal si ajung sus, fara sa intalnesc pe cineva 🙂
in lipsa frunzisului, stancile se vad clar si chiar mi-a placut ca pentru o vreme, am fost singura persoana, pe acolo; undeva, pe-un varf de stanca, zarisem o veverita 🙂
oricine se poate apropia de ele, sunt precaute dar nu se feresc de oameni 🙂
in exteriorul sau in interiorul ruinelor, stau la soare sau ies dintre pietre, juvenili si/sau adulti de Podarcis muralis 🙂
ieri, ca nu era departe si vreme aveam, la Cetatea Trascaului 🙂
nu-i stiam istoricul dar e un loc frumos si de sus, in orice parte te-ai uita vezi alte locuri care incanta privirea, in care ai fost sau e posibil sa ajungi 🙂