N-am treaba

cu indicatoarele ca toate arata la fel, nici cu vremea ci ma bucur de drum, in pas normal si ajung sus, fara sa intalnesc pe cineva 🙂

in lipsa frunzisului, stancile se vad clar si chiar mi-a placut ca pentru o vreme, am fost singura persoana, pe acolo; undeva, pe-un varf de stanca, zarisem o veverita 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.