la liziera, nu foarte inalt si fara ghinda, marcescent si plin de gale 🙂
zambet si inspiratie
cand ies din padure si privind orizontul, ma gandesc putin apoi schimb directia desi aveam timp sa ajung oriunde 🙂
pe cealalta vale se-ntindea ceata pana spre culme si undeva, mai sus, se auzeau caini… ori, din experienta stiu ca pe unde trece turma de oi&capre nu mai miroase a padure si-n urma ei raman doar cacareze 🙂
in zori si o dupa amiaza, la pas lenes pe dealuri 🙂
inca din zori deasupra satului si spre amiaza vine ploaia cu picaturi marunte si rare, aproape insesizabile 🙂
la sfarsit de octombrie in care am colindat in jurul satului 🙂
intr-o padure fara liziera in care intra razele soareui printre frunzele ce cad lin, zi de zi si se aseaza tacute pe sol:)
de ploaie cazuti din norii adunati in zori nu m-au oprit sa mai tai din crengile parului si nici s-o tai hai-hui pe cararile satului 🙂
si dupa ce-am aflat ca-n perioada asta, prin sat gainile nu mai fac oua ca-s ocupate cu dezbracatul am ajuns aproape de padurea super colorata pe care am zarit-o din varful parului 🙂
si-o plimbare scurta (asa de-un ceas) in jurul satului, pe dealuri 🙂
culori diferite prin natura, o multime de fructe pe dracile, insecte amortite si-o brandusa alba 🙂
de la traseul obisnuit, nu foarte mult-zic eu, luand-o la vale ca sa merg pe un drum pe care-l aveam in vedere de asta vara 🙂
si mi-am imaginat, acum in plina toamna, o parte din insectele si plantele ce le pot vedea pe acolo, vara si primavara 🙂
si la dus si la intors, m-am dus o vreme cu mainile in buzunare 🙂
cu zambet si fara alte ganduri, am ascultat vantul si sunetul frunzelor ce cadeau din copaci sau sunau sub pasii mei 🙂
pe deal si prin padure, o multime de pitigoi galagiosi prin copaci si șofrănei printre frunzele colorate ce acopera solul 🙂
si-au aparut o multime de ciuperci insa eu am cules doar piciorul caprioarei (Macrolepiota procera) proaspat iesite, dupa ploaie 🙂
si zgomotele din sat m-au scos din curte tarziu, dupa-amiaza; fara tinta m-am tot dus, prin padure pana sus fara s-ascult un gand care, mai in gluma, mai in serios, la fiecare bifurcatie, urla sa fac stanga-mprejur 🙂
ma asez in cel mai inalt punct si dupa un moment de liniste, ma aud strigata pe nume… ma intorc surprinsa, ma uit la oameni si zambesc; zambeam si pentru ca… in sinea mea, eu ma miram de ce nu simt si bucurie 🙂