si-am coborat pe langa paraul din padure, zicandu-mi ca nu se poate sa nu gasesc macar o broscuta 🙂
cu pauze scurte, din doua salturi a fost in apa iar eu i-am intors spatele coborand spre sat ca pe frunze copacilor se auzeau picaturi de ploaie 🙂
zambet si inspiratie
si-am coborat pe langa paraul din padure, zicandu-mi ca nu se poate sa nu gasesc macar o broscuta 🙂
cu pauze scurte, din doua salturi a fost in apa iar eu i-am intors spatele coborand spre sat ca pe frunze copacilor se auzeau picaturi de ploaie 🙂
cu soare din zori si pana seara 🙂 dar adie si vantul, prin padure e racoare
un motiv bun sa ma plimb agale si dintre toate ciupercile iesite dupa ploaie, ca padurea e plina acum, eu le culeg pe cele mai bune care-mi ies in cale 🙂
la marginea padurii din genul Leptura, din care am mai vazut si in gradina;
si grupuri de Monotropa hypopitys, inca neinflorite, prin padure 🙂
pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂
ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;
de ploaie m-au ajuns la marginea padurii, pe care am strabatut-o voiniceste pe-o curba de nivel, neavand sens sa caut drumul bun in desisul pinilor din liziera; cu multa grija am ajuns la paraias, unde cateva broscute iesisera sau poate, coborasera din padure, pe pietre 🙂
iesind din padure dincolo de paraias, cum nu mai aveam mult-cca. 1 km 🙂 pana in sat, nu m-am mai grabit deloc si nici nu mi-a pasat ca ploua pentru ca nu mai vazusem niciodata… eii, sigur ca am mai vazut, dar niciodata asa de multe molii cu noua picatele 🙂
cu povesti pe dealuri cu flori, cu ploaie si soare printre nori 🙂
ciuperci in padure, cunoscute si necunoscute din care am cules cateva bune si am pozat si din cele mai putin bune 🙂
intr-un loc umbros, o soparla fara picioare, in mijlocul cararii; usor, cu o crenguta, i-am schimbat directia, ca nu se stie cine mai trecea pe acolo 🙂
la soare, in alta padure, inca un grup de moșișoare vazute in treacat; si nu, astea nu sunt (inca) pozele clare si frumoase, despre care ziceam 🙂
in a treia decada din luna mai, am vazut rasarite cateva moșișoare, pe care am trecut sa le mai vad la inceputul lunii iunie si ieri, in intunecimea padurii fara soare, le-am gasit inflorite 🙂
nu-s multe pe acolo, ca-s orhidee rare ca specie (Liparis loeselii) si in prima zi cu soare, o sa vin cu poze clare si frumoase 🙂
ieri dupa ploaie, Neotia nidus-avis, o specie de orhidee fara clorofila, pe care am mai intalnit-o si prin alte locuri din zona;
si afara din padure, o alta specie de orhidee, Neotinea tridentata, pe care o intalnesc pentru prima data 🙂
canta o multime de pasarele, pe jos sunt multe plante verzi dar inca neinflorite (si eu caut una anume), cele din imagini, Aposeris foetida sunt pe o portiune intinsa si padurea e frumoasa 🙂
pe drumul principal, o balta temporara cu broscute, cu ponta in sirag depusa de alta specie, paianjeni pe apa si o sirfida, Helophilus pendulus 🙂
padurea, fagii au flori dar si mierea ursului sau ciubotica cucului la liziera;
in ultima imagine, cineva mai colecteaza seva de mesteacan; si tare mi-ar fi placut sa vad fata omului, care in timp ce s-ar fi apropiat de pom nu si-ar mai fi vazut recipientul, de la distanta; 🙂 zambind, am trecut mai departe…