S-au risipit

norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe  🙂

nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂

In fiecare zi

fara ploaie si-au fost doar doua sapatamana trecuta, am cules cate ceva si am scos definitiv din gradina plante cultivate sau buruieni 🙂

ridichile negre si cativa dovleci au ajuns in beci iar tomatillo, in borcane si tinand cont, ca unele au iesit singurele asta primavara si eu am cules roade acum, fara sa imi aduc vreo contributie la cresterea lor, e bine 🙂

Parul din curte

si-a lasat frunzele duse de vant dar nu foarte departe, formand un covor pastelat pe care ploaia l-a prins de iarba si nimic nu-l rascoleste caci pasii mei, mai trec dar rar iar ai cainelui meu, nu vor mai trece niciodata;

de mai multe zile, se odihneste pentru totdeauna sub un nuc la capatul livezii si eu… nu sunt trista dar am lacrimi in ochi si voi avea, ori de cate ori va trece prin gandurile mele  🙂