zambet si inspiratie
si-a lasat frunzele duse de vant dar nu foarte departe, formand un covor pastelat pe care ploaia l-a prins de iarba si nimic nu-l rascoleste caci pasii mei, mai trec dar rar iar ai cainelui meu, nu vor mai trece niciodata;
de mai multe zile, se odihneste pentru totdeauna sub un nuc la capatul livezii si eu… nu sunt trista dar am lacrimi in ochi si voi avea, ori de cate ori va trece prin gandurile mele 🙂
implineste 14 ani (10+4) si are cam tot atatea kg sau poate ceva in plus 🙂
inca ne intelegem, am multa rabdare cu dansul si s-a resemnat cumva, ca uneori, eu inchid poarta si el ramane in curte…
si eu nu-s afara doarme dus… dar ieri, pe-un soare fierbinte se muta de ici-colo si nu-i era bine deloc da’ ma avea sub ochi oriunde aveam treaba, serios si preocupat sa-l vad; ca facuse el ceva… eii, n-aveti idee cate si mai cate a
facut el in 13 ani, dar ultima e absolut inexplicabila pentru mine si eu- daa, eu! 🙂 m-am infuriat atat de tare incat am batut din picior si l-am certat cu-n ton foarte ridicat, lipsit de caldura; si daca-l prindeam asupra faptului poate-l bateam trageam de urechi, cat sunt eu de mica si el de mare sau invers; mai bine nu intrebati, ca-mi piere iar zambetul 🙂
in februarie la peste 20 de grade C 🙂
ma ignora total, cand ii spun ca nu-i una demna de educatia marimea lui;
implineste 13 ani (10+3) si tot atatea kg si nu l-am mai cantarit de anul trecut; inca ii place zapada si de voie sau de nevoie, se mai lasa tuns vara 🙂
ii iese mai des la iveala incapatanarea specifica, dar nu-i prea merge desi uneori ma-ncurca greutatea lui si mai cedez… dar in final, ne intelegem 🙂
pe care il inteleg, il aprob si-l sprijin de fiecare data 🙂 satul pana peste cap de… haaii- staaii, se aseaza brusc si apoi sta…. cat vrea el, si-mi arata clar ca nu e chiar cum vreau eu 🙂
cand nu mergem in directia mirosului adus de vant… povestea se schimba, iar eu ii amintesc de capra vecinului 🙂 nu intrebati, ca nu va spun 🙂
implineste 12 ani (10+2) si tot atatea kg ca anul trecut 🙂
si tare mult ii place zapada, iarna si sa doarma ascuns prin iarba, vara 🙂
implineste 11 ani (10+1) si vreo 65-70 kg 🙂 si tot de atatia ani, ma stie 🙂
inca ma minunez, zi dupa zi, cata rabdare are cu mine 🙂
in ultimul an, a auzit de la mine foarte des :”nu-i voie„… ca e posibil sa ma intrebe intr-o zi: „pana cand?! „
si chiar sforaie 🙂 mai da din picioare, mai strange din dinti, uneori mai viseaza; doarme sanatos, stie ca il pazesc eu, cand sunt pe afara 🙂
cand nu sunt, e atent, serios si sta de paza 🙂 mereu.
masina, urca incet pe strada si pentru o clipa, doar o clipa, m-a cuprins asa un gand… „ca ar fi posibil sa-si fi pierdut increderea in mine, ca eu am plecat si el a ramas sau invers, ca a ramas sa-i fie bine, dar…. „
am alungat gandul si am zambit, am incredere ca am cladit moment cu moment, timpul petrecut impreuna, situatiile in care ne-am fost alaturi, iubirea neconditionata pe care am primit-o si am daruit-o si care mai exista, inca 🙂
am inchis poarta, ne-am privit, l-am luat in brate si mi-au dat lacrimile de bucuria regasirii 🙂
*D.A.R este cainele meu, ciobanesc caucazian cu pedigree 🙂
