zambet si inspiratie
si cosași, (insecte din ordinul Orthoptera, ordin format din doua subordine Ensifera, respectiv Caelifera ) pe care le-am gasit fara viata, agatate de fire de iarba sau de tulpini uscate, fara sa pricep cum si de ce au ajuns acolo 🙂
uscate, de toamna si pana primavara tarziu le-am vazut mereu, la liziera unei paduri sau in palcul de conifere, pe unde nu ajung razele soarelui; si n-am avut nici o idee ce sunt 🙂
uscate folosite pe post de mulci, au iesit nu demult niste ciuperci minuscule cu tupini lungi si incalcite, translucide, iar palaria are forma de floare 🙂
si lemne in descompunere, bune sau nebune, ciuperci pe care nu le culeg;
poze de ieri, ca azi ploua, ceata din vale s-a-ntins pe deal, si-i rece 🙂
se termina intr-o vale abruta, cu diferenta mare de nivel, dificil de coborat si de urcat, bineinteles 🙂
prin ploaie 🙂
mi-a placut! 🙂
m-au vazut de la distanta 🙂 si m-au tinut la distanta de padurea lor. Doi corbi, au zburat tot timpul in jurul meu, intorcandu-se in padure si iar deasupra mea. Am inteles mesajul. Era teritoriul lor.
Am explorat putin si m-am intors 🙂
Ma minunez mereu, cand intalnesc in realitate, plante cunoscute… din carti. Zambesc si spun: uaauuu! E macrisul iepurelui! familia, genul, specia? mai conteaza ?!? 🙂
dar, ma verific mereu: oxalix acetosella.
Si daca nu stiti, toate ouale alea muuulte de broasca, din care ies mormolocii, asa se numeste: ponta 🙂 si daca mai vreti sa intrebati altceva, intrebati 🙂