Cand tunetele

s-au auzit in departare am facut cale-ntoarsa, insa nu m-am grabit 🙂

de data asta aveam la mine, ei nuu… nu o pelerina ci o umbrela deci nu mi-a pasat prea mult de ploaie insa aproape de casa mea, apa curgea pe drum si asta a devenit o problema 🙂 ia ghiciti… ce am facut?!

Pana asta vara

din halaul din imagine, apa dadea pe-afara; intr-o zi, un om cu stare a oprit definitiv risipa de apa si a ramas halaul plin doar cu apa murdara…

a stat asa pana curand caci ieri, am gasit doar resturi, melci si broscute moarte (care au trait si s-au inmultit pe acolo) dar de-acum, fara apa… ce sa mai zic… chiar si daca i-as fi explicat autorului, consecintele faptelor sale nu s-ar fi lasat induplecat, localnicii au afirmat, sus si tare ca noi, orasenii, nu putem schimba regulile rânduiala dintr-un sat…

Prinse

pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂

pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)

Ploua marunt

si apoi din ce in ce mai des, astfel ca ne-am udat bine, dis de dimineata; pe strada mea melcii stau lipiti pe fire de iarba, sunt o multime de flori

se aud cantece de pasarele si țấrâit de greieri, nici urma de oameni sau alte vietuitoare, ceva obisnuit intr-o dimineata de duminica 🙂