azi, cautam lalele pestrite (Fritillaria montana) si cand le-am zarit, m-a lovit brusc un moment de nostalgie si gandul s-a dus, cu zambet, la o persoana draga mie si despre care stiu ca uneori, mai trece pe aici 🙂
„Dacă vrei să ştii adevărul despre cine eşti, mergi pe jos până la cineva care nu-ţi ştie numele. Călătoria e cea mai bună rampă, cel mai mare profesor, mai amară ca un medicament, mai crudă decât oglinda. O bucată lungă de drum te va învăţa mai multe despre tine însuţi decât o sută de ani de introspecţie liniştită.”
P.S: :) din motive personale, am inchis comentariile aici insa daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)
