ieri pe stanci, o saxifraga frumoasa 🙂
si molii in repaus, dupa amiaza cand norii au umplut cerul 🙂
zambet si inspiratie
ca mi-am facut una asta iarna, mai adaug o… raritate 🙂
Lathyrus pannonicus, foarte frumoasa si necunoscuta pentru mine pana azi si clar ca n-o puteam rata din multimea florilor care m-au incantat la fiecare pas 🙂
azi, cautam lalele pestrite (Fritillaria montana) si cand le-am zarit, m-a lovit brusc un moment de nostalgie si gandul s-a dus, cu zambet, la o persoana draga mie si despre care stiu ca uneori, mai trece pe aici 🙂
„Dacă vrei să ştii adevărul despre cine eşti, mergi pe jos până la cineva care nu-ţi ştie numele. Călătoria e cea mai bună rampă, cel mai mare profesor, mai amară ca un medicament, mai crudă decât oglinda. O bucată lungă de drum te va învăţa mai multe despre tine însuţi decât o sută de ani de introspecţie liniştită.”
P.S: :) din motive personale, am inchis comentariile aici insa daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)
ca un melc am mers azi ca fiind duminica, nici prin gand nu mi-a trecut sa stau acasa insa mi-am promis sa n-am idei crete pentru ca stiam exact unde vreau sa ajung si ce vreau sa gasesc acolo 🙂
sigur ca am fost tentata s-o iau de-a dreptul, pieptis pe stanci ca de data asta aveam papucii potriviti insa fara parazapezi m-am abtinut ca n-aveam chef sa dau peste o anume specie de reptile desi pana la final, tot mi-au iesit in cale doua soparle 🙂
de verde in principal, de zambet, de forme si de alte culori, prin natura azi 🙂
o zi care a inceput cu ploaie si tot cu ploaie s-a sfarsit 🙂
cu soare in zori, ploaie ce m-a prins pe drum spre amiaza si curcubeu l-a intoarcere 🙂
fulgi si vant si mi-ar fi prins bine o haina in plus 🙂
fara zapada ( ca in martie, cand am fost ultima data m-am afundat bine in ea 🙂 ) se vad o multime de ghiocei 🙂
o poveste lunga daca v-as spune pe unde am fost si cate am vazut azi 🙂
si-am tot intalnit gramezi de gainat si nu m-am dumirit cine le-a lasat pana cand, din fata mea au zburat pe neasteptate, doua potârnichi 🙂
cu -4 grade C in zori si fara planuri pana spre amiaza cand o iau… eii nuu, nu spre culme ci la vale, chiar daca, probabil, nu-s multe de vazut in februarie 🙂
si ca de obicei, ca asa vreau si ca pot, ma intorc spre casa, chit ca drumul e mai lung, prin locuri prin care n-am mai fost 🙂
ceata pe culme cand am schimbat directia coborand spre dealurile mele 🙂
de la traseul obisnuit, nu foarte mult-zic eu, luand-o la vale ca sa merg pe un drum pe care-l aveam in vedere de asta vara 🙂
si mi-am imaginat, acum in plina toamna, o parte din insectele si plantele ce le pot vedea pe acolo, vara si primavara 🙂