Aproape de amiaza

ne-am pornit la drum, cu voie buna si soare pe cer si ne-a fost bine, c-am mers mai mult prin padure iar pe sus adia vantul 🙂

de data asta, am fost cuminte si nu m-am (prea) abatut de la traseu iar cand intalneam oameni zambeam, pentru ca cei cu care eram dadeau primii buna ziua 🙂 – ca eu n-o fac, de obicei; pe dealurile din jurul satului infloreste liliuța, semn clar ca a venit vacanta si desigur, vara 🙂

Ca o mierla neagra

in plina ploaie m-am zburlit si neagra de ciuda m-am facut 🙁 un moment de tristete si neputinta ca stiu: nu pot schimba nimic… povestea e lunga 🙂

un loc cu o diversitate minunata si asa ramane chiar daca o mare parte sunt strivite, culcate la pamant, mancate de… vaci, capre si oi, s.a.m.d.

Drumetind

prin paduri la sfarsit de aprilie, mai sus de padurea in care merg de obicei am intalnit plante pe care le cunosc de mult dar le vad prima data in zona;

marea surpriza au fost muscarii si in ultima imagine, Lilium martagonpe care n-am recunoscut-o singura in faza asta (daa stiu, is datoare cu o bere!); crinul de padure cand are flori, e una dintre cele mai elegante plante, in fata careia ramai fara cuvinte 🙂