Prin locuri

cu zapada si fara zapada am hoinarit cateva ore, la amiaza 🙂

zboara fluturi, am vazut o virgula si mai multi ochi de paun, muste diverse, sirfide, bondari si albine solitare iar fluturasii negri, pe care ii observ de mai multi ani, parca mi-au facut in ciuda zburand ca niste umbre greu de urmarit cu privirea, pe un teren accidentat 🙂

Ora 10

cu 17 grade C la umbra, mi s-a parut azi o ora rezonabila ca s-o sterg de acasa; m-am dus sa caut o scurtatura dintr-un motiv determinat, echipata corespunzator cu un fierastrau mic de mana;

n-a fost foarte complicat, nici n-a durat mult sa ajung unde mi-am propus, am vazut primele flori de cires, primul guster in zona aia pe care m-am prefacut ca nu-l vad si el nu s-a miscat dar la intoarcere am uitat de el 🙂 m-am mai amuzat putin cu-n fluture, dar n-am insistat…

In bataia vantului

se hranea de zor cu frunze de laptele cainelui, o omida mare (cca.7cm), usor de observat de la distanta, la cat este de frumos colorata – culori ce te avertizeaza ca e sanatos s-o lasi in pace 🙂 unde mai pui ca are si-un „corn” in partea posterioara ?

daca nu stiati, laptele cainelui (Euphorbia esula) este o planta toxica, invaziva si dificil de combatut dar uite, ca totusi cineva o mananca; omida apartine unei molii soim Hyles euphorbiae  din fam. Sphingidae ;