Pan’ la padure

pe drumul cel mai scurt, asa am vrut ca se insera si-asa a fost insa s-a lungit ca timp ca sus, pe deal, zboara o multime de carabusi, canta cuci si m-am uitat lung la iepure, pe care era cat pe ce sa nu-l recunosc…

au infloriti si spinii si ca un facut, pe masura ce zbura timpul, gaseam din loc in loc bureti…  sigur, ma bucur ca-i gasesc si-mi place sa-i scot, unul cate unul din pamant insa,  doar cand ma gandesc la partea in care-i curat si-i gatesc, imi vine sa-i las acolo 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.