zambet si inspiratie
ieri din deal in vale, apoi pe alt deal spre satul vecin, situat intr-o alta vale;
fara graba, strabat satul de-a lungul, pe vale in sus si ma intorc pe dealul meu pe un traseu diferit, total necunoscut 🙂
iviti inainte de sosirea iernii si cateva musuroaie de cartita 🙂
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
desi pare goala si tacuta de la distanta, au aparut o multime de ciuperci…
in forme si culori variate, de nu te mai saturi sa le privesti 🙂
azi, m-a scos soarele din casa… ei nuu, nu i-am pus in buzunare ci mi-am mituit cainele sa ramana acasa si apoi m-am dus… pe deal 🙂
prin imagini, ceata pe vai si munti cu creste albe, urme lasate de paianjeni, flori de primavara ivite la sfarsit de toamna; pe curba de nivel, apa in balta e tulbure fara motiv in decembrie iar de jos, padurea ma cheama…
cu cer albastru si culori frumoase in zori, inainte de rasarit 🙂
cu mult verde pe cursurile de apa si peste 20 grade C la amiaza 🙂
deloc inspirate si mult prea la vedere, s-au oprit la iernat;
eu le las asa, dar pitigoilor nu le scapa aproape nimic, la controlul zilnic…
” – Dar oare ce forţă din galaxie este mai puternică decât ea?[…]
– Indiferenţa, Gundhalinu, este cea mai puternică forţă din univers. Tot ce atinge, devine fără înţeles. Dragostea şi ura n-au nici o şansă împotriva ei. Lasă frâu liber neglijenţei, decăderii şi nedreptăţii monstruoase. Ea nu acţionează, ci permite. De aceea are atât de multă putere.”
dintr-o carte, cu ecou prelungit in mintea mea si cu (mai) putin zambet… mereu am crezut (inca mai cred ) ca alta este forta cea mai puternica si caut argumente… 🙂
la mijlocul lunii decembrie, toate buruienile sunt verzi;
si la soare, papadiile infloresc cu spor 🙂
🙂 cum ai reusit sa pozezi caprioara?”
noo bineee… hai sa-ti zic cum am facut azi, ca-i tot la fel ca si ieri; le-am vazut pe geam in gradina din dosul casei, am luat aparatul, am facut poza; 🙂 simplu, ca „buna ziua” (pentru altii)…
azi si in gradina de alaturi cateva caprioare 🙂
primul val de frig din decembrie si zilele cu ceata, cu pomi burnitati si maini inghetate, dis de dimineata 🙂
azi n-a fost frig si ne-am plimbat lejer, am vazut primul cosas infipt intr-un spin si primul cort de omizi, ca toamna asta ca n-am vazut absolut niciunul prin locurile de anul trecut 🙂