Recunosc

le-am cules dintr-o bucata de lemn in descompunere, cca 20 cm patrati si recunosc, ca nu stiu ( ce gluma buna!) ale cui sunt 🙂

stau cuminti in farfurie pana ma hotarasc, cine le mananca 🙂

daa, stiiuu, o sa spui, ca sunt putin „dusa”… dooaar putin, recunosc 🙂 🙂 dar, daca tu nu razi la chestia asta, esti dus(a) raaauuu de tot ! 🙂

Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa 🙂 una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! 🙂

Metri liniari

de ciresi si visini, sunt multi si pe masura mea, adica pot sa culeg, fara sa ma urc in ei 🙂

nuuu, nu sunt ai mei, dar am deja o intelegere cu proprietarii 🙂

pot sa mananc (la fata locului, fara sa duc acasa) cate cirese sau visine vreau (sau cate pot), dimineta, la amiaza si seara 🙂

acord valabil pe timp nelimitat 🙂