Suflu usor

spre degetele-mi inghetate si-mi distrag atentia, numarand oile din turma- cate una, cate doua sau mai multe odata, depinde de viteza lor 🙂

la -9 grade C, cate au fost afara inainte de rasarit, mi-a inghetat si nasul ca mi-am lasat cainele sa mearga pe unde a vrut iar la intoarcere pe unde am vrut eu… dar el n-a mai vrut; asa ca am facut pauze lungi si ne-am bucurat din plin de ger si zapada 🙂

Prima zi

din noul an incepe printre altele, cu un cer senin si o plimbare dimineata;

🙂 in casa, la caldura, c-un vin bun (ceaiul dintr-o ceasca goala, nu se pune azi) si daca n-ati fost (inca) sorcoviti… pai atunci, sa tot traiti si sa-nfloriti! 

Si cand

am ajuns la padurea din zare si de la marginea ei, printre varfuri, mi-am zarit curtea, ei nuu… nu si cainele c-ar fi fost prea de tot si foarte-foarte 🙂 tentatia de a schimba cateva reguli de siguranta pe care eu le respect cand ies in natura, a fost extrem de mare 🙂

am cantarit rapid, argumente pro si contra fata de fiecare dintre cele doua moduri posibile de a ajunge acasa si am ales sa trec valea abrupta, de-a latul printr-o padure total necunoscuta in loc sa o ocolesc de-a lungul, pe calea cea cunoscuta si sigura; singura dilema a fost drumul din padure-stiam ca exista dar nu si unde anume era…