Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa 🙂 una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! 🙂

Metri liniari

de ciresi si visini, sunt multi si pe masura mea, adica pot sa culeg, fara sa ma urc in ei 🙂

nuuu, nu sunt ai mei, dar am deja o intelegere cu proprietarii 🙂

pot sa mananc (la fata locului, fara sa duc acasa) cate cirese sau visine vreau (sau cate pot), dimineta, la amiaza si seara 🙂

acord valabil pe timp nelimitat 🙂

Incet

se apropie, ploaia 🙂

a stat o vreme, apoi a plecat la fel de incet cum a venit, lasand totul curat… si multe zambete ( ale mele ) 🙂 🙂 🙂

Sub urzici

Renunt la o parte din urzici 🙂

In sol multe vietuitoare, le identific rapid, nu spun ca sunt cu plus sau minus, pentru gradina. Fiecare are rolul ei. 🙂

La astea am zambit, spunandu-mi ca si-au incurcat sireturile, la cate picioare au. 🙂

In imagini millipede 🙂