De curand

s-au facut fix patru ani de cand am ajuns prima data in zona in care locuiesc acum (insa total necunoscuta pentru mine atunci); da, a fost intr-o zi din luna ianuarie si vremea era ca si acum, soare si putina zapada; atunci casa nu avea terasa si nu am vazut orizontul cum il vad acum dar am vazut multimea copacilor din jur, copaci pe care, in imaginatia mea, i-am inverzit, i-am inflorit, s.a.m.d. (cei care ma cunoasteti personal stiti continuarea); m-am intors definitv la inceput de martie si cei patru ani, ei nuu, n-au trecut ca o clipa, ci zi dupa zi, cu zâmbet si cu multa munca 🙂

tot de curand am fost intrebata, cum e viata mea aici… pai, pun pariu ca ati vrea sa stiti ce am raspuns… și poate va spun candva, dar nu azi 🙂

M-am pornit

de acasa pe jos desigur, dupa ce s-a facut ziua si n-au mai fost autobuze, spre municipiul capitala de judet; dar ma stiu, sunt o tipa norocosa si asta fara sa-mi consult horoscopul 🙂

totul a mers struna, acum am parolele, pozele si ce mai eu aveam pe laptop, plus ca am ajuns acasa tot pe ziua, desi n-am mai prins autobuzul direct; am si cateva povesti dar sunt despre oameni si pe astea nu prea le spun 🙂