Mi-a fost ciuda

intr-o dimineata devreme cand am vazut „spumele” proaspat depuse pe firele uscate de iarba, deci mi-a fost tare ciuda (pe mine, sigur) ca, dupa ce-am gasit si omida, nu m-am straduit destul sa prind in imagini si fluturasii, ca masculii zboara de cateva saptamani 🙂

dar gata, uite minunea,  Penthophera morio  a ajuns si-n palma mea; nu-mi fac iluzii c-o sa gasesc degraba si femela ca sa am tabloul complet,  da’ stau bine, pana acum 🙂

Prin livada

s-au scuturat florile la pruni, mai sunt putine la visini, parul e alb complet, infloresc merii, unul cate unul, in functie de soi;

pe jos, prin iarba verde, sunt covorase inflorite de nu-ma uita, smantanica, grupuri de usturoi salbatic si altele neinflorite pe care inca nu le stiu; anul asta am trei plante de stirigoaie si am vazut un singur melc cu cochile 🙂

Prin gradina

la sfarsit de aprilie, iese cate-un fir de porumb pe rand, cate-n dovlecel din doi in ghiveci sau cateva de castraveti semanati foarte devreme 🙂

vantul zilnic usca repede solul si udatul gradinii cu furtunul, nu e tocmai activitatea mea preferata dar stau bine la ceapa, morcovii au iesit bine pe stratul cu compost in restul nu si peste tot, am urme de galerii diverse 🙂

Un vis implinit!

… ca nici nu stiti voi, de cati ani visez sa am atata salata prin gradina incat sa-mi ajunga de-o zama;  ma tot uit la ea de cateva zile si azi m-am urnit, cu greu, s-o adun si sa-i curat frunzele uscate si la final, m-am trezit cu o cantitate impresionanata…

ei nuu, n-o dau la nimeni de data asta ci fac o zama din care voi mananca… pana o termin (si ma abat putin de la reteta originala, pe care o fac pentru musafiri, ca aia desi e super delicioasa, nu-i char atat de sanatoasa); no, ar fi fost bine sa am un cantar, nu ca sa cantaresc salata ci pe mine, peste o saptamana  🙂

Cu ploaia

pe urmele mele, n-am ajuns prea departe, inainte de amiaza; asa ca a fost o plimbare scurta aproape de casa, intalnind plante pe care inca incerc sa le „cresc” in imaginatia mea;

mi-am mai adus cativa araci pentru rosii si am ajuns la 150,  in conditiile in care, la sfarsit de aprilie,rasadurile mele de rosii sunt minuscule sau inca, nerasarite; no, ce sa fac, se mai intampla si pe la case mari 🙂