armeria - Armeria

O multime

de caldaruse tare frumoase ce cresc spontan, nu departe de casa mea 🙂

si… nuu, nu ma mai duc dupa lapte ci sunt afara din zori ca n-am mai dat prin curtea mea nici prin gradina, de-o gramada de zile; scot roaba si-i schimb roata cand imi suna telefonul, ma incrunt ca-i dimineata, apoi zambesc auzind cu cata bucurie ma saluta cineva spunand ca merge in oras, poate vreau ceva…

dau apoi cu ulei de in, butoiul ce sta pe afara de multe zile si ma amuz stiind „ca-i plin cu melancolie ” care nu-i a mea 🙂 insa cand il intorc, de bine ce-i era ii cad doagele si-l las asa… eii, cum de ce? ca la poarta era o persoana cu un zambet larg pe fata, zicand ca a venit dupa salate; am mai pus seminte prin gradina si-am descoperit ca soarecii s-au mutat sub cerastium-ul daruit cu drag de Simf… eii, n-au o legatura directa cu el ci cu topinaburul care mai crestea pe acolo…

Se vad

clar ca-s pe-o creanga uscata si cu tepi mari-mari 🙂

si anul asta sunt o multime de sfrancioci, prin areal 🙂

Cateva flori

dintr-o multime vazute duminica, la inaltime 🙂

Cu soare

sau cu ploaie, mai departe de casa am hoinarit prin natura, duminica;

cu povesti ardelenesti, uimire si mirare la fiecare pas, prin locuri unice 🙂

Povestile

istorice s-au completat armonios cu ce-am zarit eu prin natura pasind prin cea mai veche gradina botanica din lume, pe malul unui lac,

pe un deal cu tufe de cimbrisor, trandafiri salbatici, maci albi, cu o multime de coada mielului (Verbascum phoeniceum), intalnesc pentru prima data, o alta frumusete: salvia plecata sau Salvia nutans 🙂

Cu povesti

m-a purtat gazda mea prin fiecare loc, plin de istorie, din oras 🙂

si voi, daca n-ati fost inca la Blaj, sa-l treceti pe lista locurilor frumoase de vazut in aceasta viata 🙂

In prima zi

din iunie, o zi de marti, hoinarind prin natura ca-ntr-o zi de duminica 🙂

adiere de vant, miros de cimbrisor si o multime de flori; bulbucul de munte (Trollius europaeus), o surpriza tare faina, pentru mine 🙂

Cu croncanit de ciori

vrabii gurese si gaini disputand cuibare, m-am trezit in zori; ploua marunt si-n fata mea, pe Câmpia Libertății, da da, aia de la Blaj coboara o turturica si cu pasi usori se plimba-n fata mea;

n-am nimic de mancare degeaba caut in buzunare caa… doarme dusa, gazda mea 🙂 ; si apoi, mai mult de-un ceas, pe-o ploaie marunta, strabat strazi pustii, pline de melci si irisi frumosi…

E vineri

si inca ploua, de data asta linistit dupa furtuna furioasa de ieri 🙂

si e ultima data cand am coborat dupa lapte, ca uite asa, m-am hotarat brusc in dimineata asta sa renunt… eii, nuu nu sa beau lapte ci sa-l mai cumpar de la cineva… inainte ca sa mi se para ca in locul florilor de mai laptele incepe sa aiba alt miros sau gust, unul de prostie si ipocrizie 🙂