pajistile abunda de flori, de culori si mirosuri placute si e o incantare sa le strabati la pas, fara griji si fara nici o treaba 🙂
o multime de mlăștinițe (Epipactis atrorubens ) apar prin multe locuri 🙂
In plina vara
Autor: armeria
Prin padure
Mai sus
prin padure, aproape inflorit, un rutisor singuratic, azi 🙂
pe stanci iarba surzilor si oricat am cautat n-am gasit inca, un crin inflorit 🙂
Alte flori
care infloresc in iunie, printre care si rușulița (Hieracium aurantiacum) pe care n-am mai intalnit-o de mult 🙂
oite, diverse orhidee si stevia de munte sau Astrantia major, foarte faina si neinflorita 🙂
Ieri
prin chei m-am oprit brusc cand am zarit cele patru frunze, c-o stiam doar din carti pana acum 🙂
este Paris quadrifolia, din familia Melanthiaceae, cu nume popular de dalac 🙂
Spre seara
m-am mirat ce mult am umblat o zi intreaga 🙂
ca de-abia ma mai tineau sau poate invers, imi mai duceam io, picioarele 🙂
Sub pamant
Zi de vara
calda, cu soare cu nori, greieri, ciocarlii si altele vietati mai mici
pe platoul Bedeleu, pe langa alte flori si-o multime de steregoaie 🙂
La pas
Cu flori albe
se vad de la distanta, prin fanate, tufele de Clematis recta 🙂
insa multe dintre ele sunt pline pe tulpini si frunze de gale, care inca nu stiu cui apartin 🙂
Drept sa spun
desi mi-am petrecut copilaria prin vii, recunosc ca habar n-am cum se taie corect; azi dimineata, masurand-o cu privirea, am constatat ca nu-s multi struguri insa sunt suficienti pentru mine si raman si la pasarele 🙂
si am taiat-o ca sa arate bine si e treaba voastra ce ganditi 🙂 am curatat-o de toate tigaretele si-am mai tuns tufele de pruni care erau pline de afide si de buburuze, de tuns iarba n-am mai avut chef, ca-i sambata 🙂
Cand soarele
se ducea spre asfintit si la orizont aparea un curcubeu, primesc pe mail o poezie; e frumoasa tare si nuu, nu-mi este dedicata mie 🙂
se-asaza peste lume
cate-o toamna
si ploua mult, si des, alene
ca uneori, in plina vara,
ma-ntreb de nu cumva
sunt semne
de ingerasi ascunsi
anume prin cotloane
ce plang, se zbat, sunt tristi
pesemne
ca oamenii nu-i vad,
nu-i simt de la o vreme
si tot ce isi doresc sa faca
e sa coboare toamna
mai devreme
sa ploua mult, si des, alene
si oameni sa se-ascunda
prin cotloane
sa vada ei pe pielea lor
cum este
sa nu mai poti trai
ca-ntr-o poveste
n-are titlu, da’ autoarea zice: eh, a inceput sa-mi fie draga ploaia; am geamul laaarg deschis, […], ploua incet, canta pasarele, e acel aer pe care numai ploaia il aduce […]