de milipede puse in miscare de aparitia razelor de soare 🙂
si-n cateva secunde au disparut prin crapaturi sau pe sub pietre umede…
zambet si inspiratie
de milipede puse in miscare de aparitia razelor de soare 🙂
si-n cateva secunde au disparut prin crapaturi sau pe sub pietre umede…
s-a pornit vantul si-n cateva ore a asternut pe jos frunze colorate din pomi, a adus nori intunecati, i-a rasfirat pe cer si s-a facut frig;
si-n linistea serii pe fosnetul frunzelor leganate de vant, cativa greieri canta la unison: Cri-cri-
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii…
cu soare si peisaj super frumos prin livada cea mare din marginea satului; fiecare crocus inflorit din multime, e diferit 🙂
puii de guster o zbughesc in salturi prin iarba cand si de unde nu te astepti;
si se opresc la fel de brusc, in pozitie de atac sau poate de aparare… 🙂
in mare viteza prin gradina sau le vad doar cand isi iau zborul, asa ca vazand-o stand la soare pe o piatra de pe deal, m-am apropiat incetisor….
o libelula, Sympetrum striolatum din genul Sympetrum si mi-ar placea sa mai vad si altele 🙂
diverse povesti ieri pe terasa mea, despre rosii, prichindei, natura, etc., ma trezesc povestind despre o balta prin care mormolocii au ajuns broscute,
in care mai sunt larve ce respira prin partea dorsala si despre cum am scos una cu picioare si aripioare si-am pus-o in apa curata; stiind ca am un biolog ecolog in fata, i-am aruncat o provocare; sigur ca nu va spun si restul povestii dar va provoc si pe voi: ce este in ultima imagine? 🙂
cosita la inceput de august, au crescut din nou si au inflorit cateva plante pe care mai colinda cateva specii de fluturi 🙂
trecand pe acolo n-ai cum sa ignori gandacii de pe Centaurea sp., ca-s multi si-s pe fiecare planta; in imagini, Galeruca pomonae care se hranesc cu frunze, depun oua sau daca se simt amenintati, se apara 🙂
la sfarsit de septembrie cu rasarit de soare la orizont si culori prin natura;
cu zambete la povesti nespuse in ultimele zile intrerupte de indemnul… „haai mai catel, ui’ ce dimineata frumoasa, haai mai mergi… un pic-un pic” 🙂
balamalele de la portita (scartiau cam tare in ultima vreme si-mi alertau vecinii cand plecam eu de-acasa) si m-am dus; pai m-am dus… hmm, dupa cochilii de melci (?!) in livada plina de nuci… de la un capat al satului 🙂
constienta ca nu s-a depus bine praful peste ultima poveste cu care am ajuns iar in topul barfelor din sat (cum ca as fi fost intr-un loc in care eu chiar n-am fost) mi-am luat de data asta si rucsacul si dupa ce am adunat doar atatea cat sa nu ma incurce la mers, am hoinarit in voie ieri, cateva ceasuri prin natura…
n-am stiut cine mananca prin gradina, florile la regina noptii 🙂
nu-i un secret ca n-am fasole prin gradina deci nu-i nici o mirare ca se hranesc… cu ce (mai) gasesc; acum, cred ca si prima omida gasita pe cherry apartine unei molii din genul Helicoverpa, cu modele de armigera 🙂
prin semi-intuneric, cautand cu privirea in locurile obisnuite pe unde doarme, nu gaseam cainele; 🙂 a plouat nesemnificativ peste noapte si el era bine pitit intr-o alta groapa… una noua, desigur 🙂
apoi, dupa iesirea obisnuita prin natura si dupa ce m-a pazit o vreme, ploaia s-a intetit iar dansul… inca nu-si gaseste locul caci ii place racoarea si pamantul ud dar nu-i place ploaia…
pe deal, prin iarba uscata cu peisaj de toamna; 🙂 ei nuu, nu ma apuca…
nici nu ma prinde nostalgia toamnei cand natura moare incet-incet, nici nu mi-am pierdut cuvintele… e doar liniste 🙂